Fragmente din jurnal IV

6 Aprilie 2001
Simt cum ma desprind de mine ca un fluture de cocon, alunec si cad ca bezmeticul intr-o calimara . In caderea mea stropesc cu albastru pe alb si cu labutele lungi incerc sa-mi rasar capul de greier la suprafata. Plutesc acum pe o mare intunecata, cu miros greu de cerneala, cu trupul usor, straveziu, prin care, daca ai fi mai atent, ai putea vedea cum se inchid si se deschid in continuu, ca niste valve, porii gandului."Porii gandului meu" ai repeta ganditor si cu un deget ai incerca sa ma ridici in aer. Dar eu nu te las, te musc furios, cu dinti ascutiti si subtiri de sarpe, ma intorc pe o parte, apoi pe spate, afundandu-mi ochii in intuneric. Labutele mi se alungesc, cautand fundul acelei blestemate mari de cerneala. Incerc sa ma sprijin pe sclipirile de soare care se lovesc de sticla si se imprastie in retele de lumina. Ajung la fund. Cu un deget patrund in sticla , cu un altul ajung mai departe prin fibrele de material, apoi de lemn si abia apoi in moleculele de aer. Un aer puturos, incalzit pana la saturatie de soarele de afara care imi arde membrana subtire. Ma cufund cu tot trupul in cerneala, il strecor si pe el tot prin sticla, material si lemn pana cand da de lumina. Atunci prinde gals si se uita uracios la tine. Iti striga sa-l lasi in pace, sa nu-l mai chemi acolo unde se afla si persoana ta. Iti spune ca-l plictisesti si ca-l intrerupi dintr-o prefacere importanta. Se scutura delicat, androgin, pe un model de covor: un romb rosu intr-un patrat verde si-si priveste chipul in ochii tai. Stai acum aplecat si-l privesti cu mila parca. El se stramba la tine..iti arata cu ghieruta cum creste, cum se preschimba, cum membrana subtire i se scutura si cade ca o coaja uscata, dand la iveala o piele neteda si lucioasa. Membrele i se alungesc, si le intinde pe covor printre picioarele tale, trupul capata forme umane..si creste lung si slab , vlaguit. Se uita cu ochii umezi cautandu-ti privirea si te intreaba ca pe un Dumnezeu: " acum e-acum, . eu ce sa fiu?" " Sa fii femeie, ii raspunzi, ca sa te pot tine in brate sa nu zbier de singuratate si sa-mi alin poftele trupului cu trupul tau.." El stramba din nas: "Iar ma plictisesti cu povesti din astea.. credeam ca ti-a trecut timpul pe acest pamant" .Un zambet siret ii apare in coltul gurii."Am sa-ti arat femeie de nu ai sa ma poti duce" .Si trupul i se zbate usor, abia perceptibil,se inalta si coboara in forme gingase si ascunse. Cand totul s-a terminat, se ridica si iar se priveste in ochii tai, de data aceasta multumit. "Acum imi mai trebuie un nume si voi pleca apoi sa te caut pe pamant printre cei ca mine si ca tine."
finish
daca ar fi sa credem in suflete pereche , in moarte si renastere, in destin... atunci undeva, candva am ales sa fiu femeie si sa imi caut completarea pe acest pamant.
OM