Fragmente din jurnal III

Caderea
7 Aprilie 2001
Deschid fereastra si un aer rece ma izbeste in fata. Ma aplec foarte mult in afara. El ma trage speriat inapoi. Isi odihneste mainile calde pe rotunjimile soldurilor. Imi spune sa nu mai fac asta ca intr-o zi s-ar putea sa cad si atunci el ce s-ar face fara mine? Ii zambesc ironic si zambetul meu ajunge pana la el prin intuneric transformat.El crede ca vorbele lui au avut asupra mea efectul scontat. Se ins(e)ala si asta ma face sa ma simt stapana pe el. Ma apropii mai mult si-i privesc ochii lucind himeric. Cu o mana ma prind de geam si cu alta imi desfac cu miscari lente haina. Imi aluneca usoara, cazand cu fosnet pe podea. Pentru cateva clipe el se agata cu speranta si dorinta de imaginea trupului gol. Eu iar ii zambesc ironic si el iar intelege gresit. Incearca sa ma atinga dar il resping si il imping cu putere incat se izbeste cu zgomot de perete. O umbra de mila ... o alung.Si ma ridic pe marginea ferestrei. El striga disperat si strigatul lui se farama ca praful de creta in urma mea. caci eu plutesc acum in gol si curentii de aer rece imi vajaie la ureche. Imi intind bratele si imi infrunt cu inima batand puternic caderea. Aerul se despica artificial in fasii care imi biciue corpul. Inchid ochii si pe ecranul intunecat imi navalesc imagini din incaperea timpului, se succed cu repeziciune intr-o ordine precisa, imi vad in acelasi timp trecutul si prezentul contopite intr-o lumina orbitoare.Explodez inauntru si valuri clocotitoare ma inunda scurgandu-mi-se prin fiecare celula ca un curent electric. Si apoi nimic. Deschid ochii si ma trezesc intr-o camera cu peretii vopsiti intr-o culoare murdara. Mi se pare ca din locul unde ma aflu eu si pana la geamurile luminate de luna e o distanta colosala. Cu capul pe umarul meu el respira usor pierdut in propriul sau vis. Il sarut cu durere si multumire.Cu durere ca a fost un vis, cu multumire ca el este langa mine.
OM