This is not an ordinary experience , it's something that most of the people won't experiment in their life .. I wonder where this will take me.. oh, I know I'm being bad, and that probably I'll be punished for my sin, but I'm enjoying my game, and my sin. I'm the cat playing with the mouse .. And I just realised that love is just an illusion.. sometimes it is so easy to create an illusion! and especially women fall so easely in this trap! I've been on both sides .. so I know well ..

About me in love

I can be like a cat sometimes, if you ignore me, I'll just ignore the fact that you ignore me,if you show me the door , I'll come through the window, if you ask me not to do something I'll just do it!! If you ask me to do something there is a possibility that I won't do it .. If you want to love me I might run away from you, If I want to love you, you just can't escape.. I'm very curious and if I find you different I might consider you the object of my study hahah..I'm too independent but I need your love and support kkkk I like to "hunt" for fun and I enjoy playing with my "pray"..Who doesn't love cats and find them hard to understand, cold or perverse means that he won't like me also.. so stay away from me kkkkk

OM

My world

When I was just a baby my mother's smile, voice and smell were my entire world.. When I was just a child my street and my neighbourhood were all I knew , stories and fantasies were mixed with reality & I had my own beautiful small world.. When I was just a teenager secret loves and poems made my days, my world was the town where he lived and the touch of his hand & long conversations were everything that mattered to me..but now that I grew up nothing of these matters anymore...my town is too small for me, my country is not my home anymore, it's like I don't know where my soul is anymore.. and the entire world is not enough for me! OM

The funny story about the little flower bouquet

Tocmai a trecut 8 Martie ziua femeii, a mamei, a fetitei in crestere.. so on..so on.. zi in care fetele/femeile primesc flori de la baieti/barbati sau mai degraba fac schimb intre ele de urari de bine si martisoare :)) de felicitari sau mai comod de mesaje pe telefon si pe internet.. LoL toate astea ma fac sa zambesc.. si m-au facut sa-mi aduc aminte de povestea hazlie a unui mic buchet de zambile.. O prietena primeste de 8 martie de la iubitul ei un buchetel de zambile.. nimic neobisnuit pana aici..numai ca ..el, (trebuie avut in vedere totusi si faptul ca erau de vreo 4 ani impreuna..)o intreaba inainte de a intra in casa parintilor ei.."S. e ok daca il dau mamei tale? ca n-am avut cand sa-i cumpar... " Ea "Da..e ok" ce sa zica.. Seara mama ei trebuia sa mearga in vizita la o prietena.. "S. te superi daca dau florile de la C. lui X?" haha.. si cine stie prin ce maini a mai trecut acel buchet pana sa apuce sa se ofileasca?! Cam asa se intampla atunci cand darurile nu se mai fac din inima ci doar din convenienta si obligatie.. bucuria comerciantilor :p trebuie sa traiasca si ei.. nu?!

OM

Despre prietenie si timp

Exista un singur lucru pe lume pe care nu-l poti schimba, nu-l poti controla, nu se modifica, nu se preschimba in altceva.. si acela este timpul, nu-l simti, nu-l vezi, nu bagi de seama scurgerea lui lenta dar sigura,decat cand e prea tarziu.Este ca o fiinta nevazuta , cu propria viata, care se contopeste cu a ta, cu a fiecaruia din noi. Caci fiecare din noi are propriul univers si propriul timp. Am incercat o data sa ii privesc trecerea lenta, sa-l constientizez sa-l desfac in clipe si fragmente, sa-l pot opri.. , dar nu am reusit, mi-a alunecat printre gene ca apa printre degete.Eram in clasa a saptea in scoala generala si eram de serviciu pe scoala, atunci asa se practica, acum nu mai stiu cum e.. tocmai terminasera de construit corpul nou al scolii, o cladire eleganta si diferita de ce vazusem pana atunci.Eram singura intr-o liniste perfecta si priveam umbrele pe care lumina le varsa pe culoarele lungi si inguste ale scolii.Imi ascultam pasii care isi aveau propriul ritm, diferit de cel al gandurilor mele.Pe atunci iubeam singuratatea, o preferam superficialitatii care ma inconjura iar rutina vietii de zi cu zi ma sufoca. Am iesit afara, era o dupa-amiaza perfecta de inceput de toamna, si ceasul imi arata ca nu peste mult timp va apune soarele.Mi-am amutit gandurile si am inceput sa devin constienta la schimbarile din jurul meu.Am ramas nemiscata privind in departare pe terenul de sport incercand sa surprind procesul de trecere de la lumina la intuneric, culorile care se schimbau, cele pe care inca le puteam percepe si cele care paleau acoperite de umbra.Nuantele care se schimbau, si clipele care treceau.. Am incercat sa opresc in mod artificial timpul, ca un aparat fotografic, si in cele din urma eu am ramas cea pacalita de el. E posibil sa fi durat doua ore.. o ora, jumate de ora, dar la final totul mi s-a parut preschimbat ca pe nesimtite,ca un vis, ca si cum in cateva secunde intunericul pusese stapanire desi statusem atata timp cu simturile toate ascutite.Timpul trece la fel orice s-ar intampla, pentru oricine.. si cu toate astea il percepem diferit. Cand evenimente fericite se precipita timpul e atat de grabit, ca un accelerat pe care am vrea sa il oprim, tragand semnalul de alarma.Iar privind in urma la ce a fost, el se dilata.. in loc de o zi par 2 sau 3.. Cand plictiseala pune stapanire pe tine si numeri secundele pe ceas, el pare mai lent ca melcul si iarasi privind in urma ,neavand nici o amintire a lui, el se comprima in mod inselator.Dar ce m-a facut sa vorbesc atat de mult despre timp? ultima mea postare.. din momentul cand ne-am intalnit prima oara pana acum, cand se apropie plecarea ta.. au trecut ceva luni,, dar au trecut atat de repede ca nici n-am realizat.Parca as fi vrut sa petrecem mai multe clipe impreuna, sa avem mai multe amintiri.. dar pana la urma tot aici am fi ajuns. Si atat de repede .. se pare ^_^ dar cu siguranta ca ne vom revedea , prietena mea !

OM