exciting to finally meet you! ^_^ ^_^
Saturday, September 05, 2009
Out of time
I find myself these days somehow out of time.. This time is not enough for me.. anymore..
I need extra time. from another dimention..maybe.. but a second remains still one second.. the theory of relativity is relative..If it would be possible to cut the night sleep.. and only keep the naps..to short the distances between spaces,to make teleportation come true..
*see the successful teleportation of a laser beam of light from one spot to another ..
My brain will probably explode from all the images , sounds, informations that I'm feeding it with, I find myself in a state of mind that is hungry for more and more.. for more action, for more creativity, for more beauty, for more feelings, for more knowledge.. My body will probably collapse in the end..
*see exhaustion
also see lose weight..
so much energy.. so much ..
I don't have enough time but I still have a little time..
to work, ..
to walk,
to talk,
to think,
to sing,
to read
to feed
to feel
to breathe
to watch
to learn
to dream
to paint
.............
a little time ...
for my friends for my pets for my love for my soul for new people for beauty .....
OM
I need extra time. from another dimention..maybe.. but a second remains still one second.. the theory of relativity is relative..If it would be possible to cut the night sleep.. and only keep the naps..to short the distances between spaces,to make teleportation come true..
*see the successful teleportation of a laser beam of light from one spot to another ..
My brain will probably explode from all the images , sounds, informations that I'm feeding it with, I find myself in a state of mind that is hungry for more and more.. for more action, for more creativity, for more beauty, for more feelings, for more knowledge.. My body will probably collapse in the end..
*see exhaustion
also see lose weight..
so much energy.. so much ..
I don't have enough time but I still have a little time..
to work, ..
to walk,
to talk,
to think,
to sing,
to read
to feed
to feel
to breathe
to watch
to learn
to dream
to paint
.............
a little time ...
for my friends for my pets for my love for my soul for new people for beauty .....
OM
Friday, August 28, 2009
Thursday, July 30, 2009
The end of the road
He tells me to visualize a path ,to imagine how my feet touch the ground ,the physical sensation and noise that occurs at the impact.. The walls have fallen , the space spanned ,and I can see a plain burned by the sun and the wind softly moving the dried herbs.The path is so narrow that I can barely step.. undulating like a snake. Images change with dizzying speed . Now I'm on the edge of the mountain Ceahlau, not alone, someone is fallowing me a few meters behind. I am now in the forest, tall tree trunks rise like columns to heaven .. and suddenly .. memory film breaks. I'm now surrounded by black rocks that are over my head and join and separate, and again unite ..bluish black rocks. The sky is full of threatening clouds and there is a silence like in a tomb ..I'm getting out of the dome of rocks and there's the end of the road. In front of me there is a gap and dawn at my feet the world lies green, beautiful , endless. The sun shines gentle, reddish , in a sunset . I feel dissipating and merging with the universe. I have no words ..And all this in just a few seconds .. like in a dream .OM
Imi spune sa vizualizez o carare, sa-mi imaginez cum talpile mele ating pamantul, senzatia fizica si zgomotul care se produce la impact.... Zidurile au cazut, spatiul s-a intins, vad o campie arsa de soare si vantul miscand usor ierburile uscate; cararea e atat de ingusta ca abia pot pasi ..si unduitoare ca un corp de sarpe.Imaginile se schimba cu viteza ametitoare.Acum sunt pe marginea muntelui, pe Ceahlau, si nu sunt singura, cineva ma urmeaza la cativa metri; acum sunt in padure, trunchiurile inalte de brad se inalta ca niste coloane la cer ..si brusc.. filmul amintirii se rupe.. sunt acum inconjurata de stanci negre care se unesc deasupra capului meu si iar se despart,si iar se unesc.. roci negre cu reflexe albastrui.. cerul e plin de nori amenintatori si e o liniste ca de mormant..Inaintez singura , ies de sub acea cupola de stanci, si ma aflu la sfarsitul drumului.. in fata-mi se deschide prapastia iar acolo jos , la picioarele mele se intinde lumea intreaga, verde , minunata si fara sfarsit.Razele soarelui stralucesc blande, rosietice, intr-un apus.Am senzatia de disipare si contopire cu universul.Nu am cuvinte..
Si toate astea doar in cateva secunde.. ca intr-un vis.
OM
Imi spune sa vizualizez o carare, sa-mi imaginez cum talpile mele ating pamantul, senzatia fizica si zgomotul care se produce la impact..
Si toate astea doar in cateva secunde.. ca intr-un vis.
OM
Monday, July 27, 2009
white trash beautiful
I'm running , it's only me with the road ahead of me; the rhythmic movement of my body, the muscles that flex and relax in the most perfect machine that now has its own consciousness, Just me and the road, and the wind sculpting my cheeks , and this music exploding in my ears and spreading into my brain, a fairy scene of vibrations and neural synapses WHITE TRASH BEAUTIFUL , and everything around me disappears I'M COMIN' HOME TO YOU , my house doesn't exists , it's there where you are , it's always the road that opens up in front of me and swallows me with an unseen force, SHE WAITS FOR HIM EVERY NIGHT , SHE LEAVES THE FRONT DOOR OPEN.. I remember my first flight, a detachment from myself, one part of me climbing to the clouds, another one pulling me down subject to gravity, like in an astral duplication ; I rent the air in transparent strips that whip my body.. THERE'S SOMETHING YOU SHOULD KNOW.. MY HEART BELONGS TO YOU..and my wishper , and my silent cry I SWEAR TO GOD IT'S TRUE.. The darkness surrounds me ..millions of stars are witness to my storm, I'm calling my freedom, I'm calling you. HER LIPS STAY PAINTED RED, NAMETAG'S CROOKED. HER HEART'S BEEN GONE AWHILE WITH THE TRUCK DRIVING MAN THAT TOOK IT. SHE PRAYS FOR HIM EVERY NIGHT, SHE HOPES THAT HE CAN HEAR HER.... I wonder if you've ever heard
Alerg si sunt numai eu si drumul inaintea mea, miscarea ritmica a corpului meu, muschii care se incordeaza si relaxeaza intr-o masinarie perfecta care-si are acum propria constiinta, sunt numai eu si drumul inainte.. si vantul retezandu-mi obrajii, si muzica asta explodandu-mi in urechi, in creier , feerie de vibratii si sinapse neuronale,.. white trash beautiful.. si totul in jur dispare,.. I'm comin' home to you.., casa mea nu exista, e acolo unde esti tu, e drumul mereu care mi se deschide in fata si ma inghite cu o forta uriasa si nevazuta....She waits for him every night, she leaves the front door open....Imi amintesc primul meu zbor, desprindere de mine insami, o parte din mine sus urcand spre nori, o parte tragandu-ma jos supusa gravitatiei, ca-ntr-o dedublare; despic aerul in fasii transparente ce-mi biciuie corpul....there's something you should know..My heart belongs to you...si strigatul meu mut care incearca sa ajunga la tine.. ma intreb oare l-ai auzit vreodata?!....... My heart belongs to you....I swear to God it's true... intunericul ma cuprinde si se inchide in urma mea .. milioane de stele is martore la zbuciumul meu..imi strig libertatea, imi strig dorul, te strig pe tine..Her lips stay painted red, nametag's crooked..Her heart's been gone awhile with the truck driving man that took it..She prays for him every night, she hopes that he can hear her... ma intreb oare m-ai auzit vreodata?!
Alerg si sunt numai eu si drumul inaintea mea, miscarea ritmica a corpului meu, muschii care se incordeaza si relaxeaza intr-o masinarie perfecta care-si are acum propria constiinta, sunt numai eu si drumul inainte.. si vantul retezandu-mi obrajii, si muzica asta explodandu-mi in urechi, in creier , feerie de vibratii si sinapse neuronale,.. white trash beautiful.. si totul in jur dispare,.. I'm comin' home to you.., casa mea nu exista, e acolo unde esti tu, e drumul mereu care mi se deschide in fata si ma inghite cu o forta uriasa si nevazuta....She waits for him every night, she leaves the front door open....Imi amintesc primul meu zbor, desprindere de mine insami, o parte din mine sus urcand spre nori, o parte tragandu-ma jos supusa gravitatiei, ca-ntr-o dedublare; despic aerul in fasii transparente ce-mi biciuie corpul....there's something you should know..My heart belongs to you...si strigatul meu mut care incearca sa ajunga la tine.. ma intreb oare l-ai auzit vreodata?!....... My heart belongs to you....I swear to God it's true... intunericul ma cuprinde si se inchide in urma mea .. milioane de stele is martore la zbuciumul meu..imi strig libertatea, imi strig dorul, te strig pe tine..Her lips stay painted red, nametag's crooked..Her heart's been gone awhile with the truck driving man that took it..She prays for him every night, she hopes that he can hear her... ma intreb oare m-ai auzit vreodata?!
OM
Friday, July 24, 2009
38˚C
38˚C
Everything around me is about to melt and disappear in a shapeless mass.
Totul in jurul meu e pe cale sa se topeasca si sa dispara intr-o masa amorfa.Trotuarul e ca smoala proaspat turnata, talpile imi ard iar pasii mei se tarasc cautand umbra pe la marginea drumului.Aerul se vede dansand in zare ca intr-un joc al ielelor ametitor.Sangele imi clocoteste.Imi incarc bateriile cu energia solara caci nu pot sta pe loc, imi pare ca daca as sta m-as evapora.Setea ce-o am chiar acum imi pare ca nu s-ar satura cu un lac intreg.Urc Rapa Galbena si cand sunt pe cale sa traversez, vad dupa un stalp un barbat cam la 40 de ani, cu burta revarsandu-se generoasa peste centura pantalonilor negri. Ma fotografiaza.Vede ca l-am observat, imi ridic ochelarii de soare si il tintesc cu privirea in semn ca l-am vazut.Fuge.Ciudat.. imi spun.. ma uit inapoi.Sunt singura pe strada.Nu oameni, nu masini.Nu cladiri sau peisaje care sa-i fi starnit interesul.Picioarele ma poarta catre un parc, primul din cale.Ma asez la umbra unui castan, analizand sansele sa ma trezesc cu vreun fruct de-al lui tepos in crestetul capului.. Ma pregatesc sa patrund in universul lui Chuck Palahniuk pe care tocmai l-am achizitionat ..multumita ca am gasit intr-un anticariat 2 carti de el la un pret derizoriu.Hmm.. un pic desprins de realitate...In alta situatie, daca o carte nu se lipeste de mine din start, are slabe sanse sa o insotesc pana la ultima pagina.Nu critic ;caci asa cum spune un proverb "un critic este un schiop care-i invata pe altii sa alerge" si cu ce drept l-as critica? Totul se rezuma firesc la un fapt simplu: imi place sau nu-mi place.. nimic mai mult.Dar acum e diferit. Ma voi servi de incapatanarea care-mi sta uneori in fire si il voi parcurge pana la final.Ii voi descoperi sensurile, sau poate nici macar atat .. in schimb voi fi un pic aproape de el, voi parcurge acelasi univers pe care el l-a parcurs.Poate imaginile se vor contura altfel in mintea mea, caci fiecare ne creem propriile lumi.Dar materia prima va fi aceeasi.Dar nu pot sta prea mult intr-un loc, la fel cum nu pot sta prea mult in inertie.Sunt prea multe lucruri de facut, si multe alegeri iar timpul e unul singur.
OM
Everything around me is about to melt and disappear in a shapeless mass.
The sidewalk is poured pitch, my feet burns and steps are crawling searching for the protection of the shadow at the edge of the road. The air appears to be dancing in the distance like in a dizzying game of wicked fairies. My blood boils. I'm recharging my batteries with the energy of the sun cz I can't stay still , if I would do that maybe I would evaporate. For the thirst that I have right now even a lake wouldn't be enough to satisfy it. I climb Rapa Galbena and when I'm about to cross the street I see behind a pillar a man around 40 with the belly generously pouring over his trousers belt. He takes a photo of me. He sees that I noticed him , I pick up the sun glasses and stare at him , as a sign that I know about it. He runs away.Strange.. I'm telling myself, I look back, no one on the street, no people, no cars, no buildings or beautiful views that could have arisen his interest.
My steps take me to the first park in my way. I sit under the shadow of a chestnut tree, analyzing the chances to wake up with one of those spiky fruits in my head and preparing my self to enter in the universe of Chuck Palahniuk that I just bought in an antique book store.hmm.. a little out of reality.. I don't judge, cz ' A critic is a lame that teaches others how to run." and with what right I could judge it? It's simple, I like it.. or not! nothing more.Usually if a book doesn't stick on to me from the beginning , I can't finish it. But now is different.I will use my stubbornness in order to take this to an end.I will discover its meanings or maybe not ~ but at least I will be more closer to the world in which he stepped in, and maybe understand him. Maybe the images will appear different in my mind , cz everybody creates his own world inside.
I can't stay much longer in the same place.There's too many things too see and do, and the time is only one.
So I must go farther, leaving you behind..
*
OM
Wednesday, July 22, 2009
devoratorul de suflet
Orasul isi intinde ca o caracatita tentaculele uriase.. se deformeaza , se intinde si se lateste sub caldura noptii.. merg si nu ma opresc caci vreau sa-mi obosesc corpul, sa ajung extenuata la destinatie in speranta unui somn profund, fara vise.Si totusi orasul acesta pe care credeam ca-l cunosc mai bine decat liniile din palma mea stanga, imi apare diferit in seara asta.. pustiu, ceva important ii lipseste.. ceva important a pierdut.Simturile mi-au reinviat, acum sunt exacerbate.Trec pe langa o gradina cu regina noptii si parfumul ei ma termina.Cantecul greierilor ma umple de placere si visare.Dar placerea merge mana in mana cu durerea si dorul in seara asta. Ma simt de parca cineva mi-a daramat scutul protector, si acum se vede direct in sufletul meu, sunt expusa. Dar nu am puterea sa-mi revin, nu inca. Sunt ca o prada usoara intr-un ocean de rechini. In ultimele doua zile am atras mai mult ca oricand atentia si comentariile cu tenta obscena ale acelor nimicuri pe care ii intalnesti mai pretutindeni in acest oras.Ieri am raspuns cu indiferenta, urechile mele nici nu le-au receptat, azi ..mi-au facut scarba.Chiar si simplul comentariu "ce fata frumoasa.." pe care de obicei il ignor, azi ma irita. Il iau ca pe o ofensa.Prietenii ma cauta, nu le raspund.Vreau sa fiu numai eu si cu mine, sa ma reintregesc, caci nu mai sunt intreaga. O parte din mine s-a rupt si refuza sa se intoarca la mine.Rataceste si probabil inca il cauta, crezand ca indiferent unde ar fi chiar acum, il poate ajunge din urma.Dar la ce bun? ii spun eu.. daca el nu vede si nu simte la fel.. Il simt ca fiind al meu,facut exact ca pentru mine.. desi nu este.Pana acum simturile nu m-au inselat, dar totul are un inceput.Simt ca nu s-a sfarsit ci de abia incepe, fara ca eu sa mai fac nimic..si iarasi spun.. pana acum simturile nu m-au inselat, dar totul are un inceput...Simt cum oboseala, ca un medicament isi face efectul, imi face pleoapele din plumb.O primesc cu bucurie, caci fiecare noapte ce trece ma indeparteaza tot mai mult de acele cateva secunde in care, cu un simplu gest am pierdut prietenie, incredere si mandrie.In care mi-am dezgolit sufletul si nu trebuia .Mi-am dorit sa-l mai vad o data inainte de a pleca, si dorinta mi s-a implinit intr-un mod haios, (la fel cum si S. cand si-a dorit sa mai stea in Iasi si-a primit ce si-a dorit ... trenul a amanat plecarea si despartirea a fost mai lunga decat trebuia.)masina in care eram s-a intersectat cu masina lui si pentru cateva momente am putut sa-i vad chipul.
OM
OM
Tuesday, July 21, 2009
Sub anestezie
~english translation~
Today I have no senses, they all died... they left me, leaving behind and empty space, no emotion, only silence like a death. The colors of my soul so different also vanished. and not even a contrast remained. . not even a shadow or shade, all is in a grey uniform color. My thoughts are lazy, paralyzed. And if I close my eyes I can only see one image repeated over and over again, and hear the same thing : "don't cross the line"..
*
Azi nu am simturi.. mi-au murit cu toate.. m-au parasit.. lasand un loc pustiu.. nici o emotie.. de nici un fel, doar tacere in suflet, o tacere ca de moarte.Culorile sufletului meu, atat de diferite au disparut si ele, nici macar contrast n-a mai ramas, nuanta sau umbra, totul e uniform si cenusiu.Gandurile imi sunt lenese, parca paralizate..Iar daca inchid ochii, imi apare mereu aceeasi imagine si aud acelasi lucru: "Don't cross the line"..
Today I have no senses, they all died... they left me, leaving behind and empty space, no emotion, only silence like a death. The colors of my soul so different also vanished. and not even a contrast remained. . not even a shadow or shade, all is in a grey uniform color. My thoughts are lazy, paralyzed. And if I close my eyes I can only see one image repeated over and over again, and hear the same thing : "don't cross the line"..
*
Azi nu am simturi.. mi-au murit cu toate.. m-au parasit.. lasand un loc pustiu.. nici o emotie.. de nici un fel, doar tacere in suflet, o tacere ca de moarte.Culorile sufletului meu, atat de diferite au disparut si ele, nici macar contrast n-a mai ramas, nuanta sau umbra, totul e uniform si cenusiu.Gandurile imi sunt lenese, parca paralizate..Iar daca inchid ochii, imi apare mereu aceeasi imagine si aud acelasi lucru: "Don't cross the line"..
OM
Se pare ca am facut legamant de tacere
~english translation~
When I was a kid, who has just learned to read, I discovered in my neighbor house an almanac and inside its pages , the story of the countess Elizabeth Bathory. fiction or truth?! That woman entered in the history for the cruelty and the crimes committed .. they say that she killed hundreds of virgins to bath in their blood, an elixir for beauty and youth. It described the way they were tortured and murdered. And every word , every image stoke into my memory so bad that I kept exactly how they were until now.They fascinated and terrified me in the same time. And after all this time, today I saw a movie made after this 'legend' (because it can never know from where starts the truth and where the fiction) , a movie that presented the things in a different light. I wonder what really happened and who was she?!
(...)
*
Cand eram copil, abia invatasem sa citesc, am descoperit la vecina mea un almanah .Si in acel almanah am dat de povestea contesei Elisabeta Bathory.. fictiune sau adevar? femeia care a intrat in istorie pentru cruzimea si crimele comise.. se spune ca a omorat sute de fecioare, pentru a se scalda in sangele lor, elixir al frumusetii eterne.Descria cum erau chinuite si omorate.Si fiecare cuvant mi se intiparea in memorie, fiecare imagine pe care o trezea in mintea mea, toate le pastrez si azi intacte.Ma fascina si ma ingrozea in acelasi timp.Iar azi, dupa atatia ani, am vazut un film facut dupa legenda (caci nu se stie unde incepe adevarul si unde fictiunea) , un film care prezinta lucrurile sub o alta lumina.. ma intreb, firesc, care e adevarul, ce s-a intamplat cu adevarat si cine a fost ea in realitate?
in ultima vreme linistea din sufletul meu a disparut.. si i-au luat locul numai intrebari.. pentru ca nu-l inteleg dar mai ales pentru ca nu ma inteleg pe mine.Astept, cuminte ,sa-mi treaca.. el e un pic prea mult pentru mine, in sensul ca e exact ceea ce nu-mi trebuie.E "tabu".. ma atrage ca un magnet,poate pentru ca nu-l pot avea, si tocmai din cauza distantei care s-a impus intre noi.Probabil ca daca ar incerca o apropiere l-as respinge, in mod natural si fara voie.Nici eu nu stiu ce vreau.. si totusi din prima clipa cand l-am vazut am stiut ca-l doresc.
OM
When I was a kid, who has just learned to read, I discovered in my neighbor house an almanac and inside its pages , the story of the countess Elizabeth Bathory. fiction or truth?! That woman entered in the history for the cruelty and the crimes committed .. they say that she killed hundreds of virgins to bath in their blood, an elixir for beauty and youth. It described the way they were tortured and murdered. And every word , every image stoke into my memory so bad that I kept exactly how they were until now.They fascinated and terrified me in the same time. And after all this time, today I saw a movie made after this 'legend' (because it can never know from where starts the truth and where the fiction) , a movie that presented the things in a different light. I wonder what really happened and who was she?!
(...)
*
Cand eram copil, abia invatasem sa citesc, am descoperit la vecina mea un almanah .Si in acel almanah am dat de povestea contesei Elisabeta Bathory.. fictiune sau adevar? femeia care a intrat in istorie pentru cruzimea si crimele comise.. se spune ca a omorat sute de fecioare, pentru a se scalda in sangele lor, elixir al frumusetii eterne.Descria cum erau chinuite si omorate.Si fiecare cuvant mi se intiparea in memorie, fiecare imagine pe care o trezea in mintea mea, toate le pastrez si azi intacte.Ma fascina si ma ingrozea in acelasi timp.Iar azi, dupa atatia ani, am vazut un film facut dupa legenda (caci nu se stie unde incepe adevarul si unde fictiunea) , un film care prezinta lucrurile sub o alta lumina.. ma intreb, firesc, care e adevarul, ce s-a intamplat cu adevarat si cine a fost ea in realitate?
in ultima vreme linistea din sufletul meu a disparut.. si i-au luat locul numai intrebari.. pentru ca nu-l inteleg dar mai ales pentru ca nu ma inteleg pe mine.Astept, cuminte ,sa-mi treaca.. el e un pic prea mult pentru mine, in sensul ca e exact ceea ce nu-mi trebuie.E "tabu".. ma atrage ca un magnet,poate pentru ca nu-l pot avea, si tocmai din cauza distantei care s-a impus intre noi.Probabil ca daca ar incerca o apropiere l-as respinge, in mod natural si fara voie.Nici eu nu stiu ce vreau.. si totusi din prima clipa cand l-am vazut am stiut ca-l doresc.
OM
The fire of the sun goes through my veins**Love is my energy**Moon is the shadow of my eyes**I feed with the beauty that surrounds me**I feed with the beauty of your eyes**The wind is my clothes**And whispers of the night my ears**Stars are burning in my hands**I walk through the wood bare-foot**
*
Caldura soarelui imi curge prin vene**Dragostea este energia mea**Lumina lunii este umbra ochilor mei**Ma hranesc cu frumosul ce ma inconjoara**Ma hranesc cu amintirea ochilor tai**Vantul imi este haina**Iar soaptele noptii auz**Stele imi ard in palma**Ma plimb prin padure descult(a)**
OM
*
Caldura soarelui imi curge prin vene**Dragostea este energia mea**Lumina lunii este umbra ochilor mei**Ma hranesc cu frumosul ce ma inconjoara**Ma hranesc cu amintirea ochilor tai**Vantul imi este haina**Iar soaptele noptii auz**Stele imi ard in palma**Ma plimb prin padure descult(a)**
OM
fara timp, din trecut prezent si viitor
Saturday May 30, 2009 - 12:06am
~english translation~The cold and the rain captured my whole being .Back home, I chased away the rain and the wind but from your glance I could not escape. It fallows me everywhere, like the darkness fallows a blind man .How can I escape from it? you tell me.. And how can I escape from the feeling of your warm hand touching me?!
Frigul si ploaia mi-au patruns toata fiinta.Ajunsa acasa m-am scuturat de ploaie si vant dar de privirea ta nu am putut scapa.. ma urmareste pas cu pas, asa cum intunericul insoteste orbul pretutindeni.Cum pot scapa de ea? spune-mi tu.. si cum pot scapa de senzatia atingerii mainii tale calde?
OM
follow the meaning of daisies they will tell you ...
OM
follow the meaning of daisies they will tell you ...
:)
Friday June 8, 2007 - 03:58pm
de ras nu alta ..pisica mea a descoperit de 2 zile o cutie mica din carton, de la pantofi.Unde pun cutia tzup si Lizuca.. am pus-o sus pe biblioteca ,s-a urcat dupa ea.A dat tot ce mai aveam jos doar ca sa-si faca loc, si statea chinuita, gata gata sa cada cu tot cu ea, dar fericita! Dimineata i-am lasat cutia pe pat, sub geam unde-i place ei mai mult sa stea, cand am plecat, acolo dormea, facuta botz, cu nasu' rosu de caldura, dar multzumita! doar asta conteaza ^_^ .. cand m-am intors, la fel, Lizuca in cutie si pe pat langa ea, Bitzu- dusmanu' ei .. il tolereaza acolo (de obicei il pandeste si-l alunga, isi apara teritoriul) numai ca sa nu-si paraseasca a ei comoara :))) am imbiat-o la mancare .. nimic.. hmm ma intreb cat o mai tine...
OM
de ras nu alta ..pisica mea a descoperit de 2 zile o cutie mica din carton, de la pantofi.Unde pun cutia tzup si Lizuca.. am pus-o sus pe biblioteca ,s-a urcat dupa ea.A dat tot ce mai aveam jos doar ca sa-si faca loc, si statea chinuita, gata gata sa cada cu tot cu ea, dar fericita! Dimineata i-am lasat cutia pe pat, sub geam unde-i place ei mai mult sa stea, cand am plecat, acolo dormea, facuta botz, cu nasu' rosu de caldura, dar multzumita! doar asta conteaza ^_^ .. cand m-am intors, la fel, Lizuca in cutie si pe pat langa ea, Bitzu- dusmanu' ei .. il tolereaza acolo (de obicei il pandeste si-l alunga, isi apara teritoriul) numai ca sa nu-si paraseasca a ei comoara :))) am imbiat-o la mancare .. nimic.. hmm ma intreb cat o mai tine...
OM
tu ai uitat..
Tuesday June 5, 2007 - 07:04pm
doar ca..
tu ai uitat ca de fapt cuvintele nu sunt decat niste himere care ma "imbraca", si te-ai lasat vrajit de ele , uitand sau negand ca dincolo de toate astea sunt EU. Le-ai indepartat de mine, le-ai dat propria "viata", le-ai indragit si te-ai ratacit ..
OM
doar ca..
tu ai uitat ca de fapt cuvintele nu sunt decat niste himere care ma "imbraca", si te-ai lasat vrajit de ele , uitand sau negand ca dincolo de toate astea sunt EU. Le-ai indepartat de mine, le-ai dat propria "viata", le-ai indragit si te-ai ratacit ..
OM
Ploaia
Vreau ploaie sa ma fac, / sa ma inlantui cu cer si pamant/ in mii de culori sa ma desfac/ curgand unduitoare..
Sa ma pierd in propria-mi miscare/ Cu susur lent, de izvoare/ pe cararile reci si murdare..
Sa ma pierd cu cantec/ Prin frunzele de copac/ Alungandu-mi cate-un pic durerea../Cu cate-un pic..pic..pac
Si sa cad despletita/ Pe umeri goi de statuie/ducand cu mine-n pamant/ impresii fugare../a ceea ce-am fost si ce sunt/a ceea ce-a fost si-am pierdut.
OM
Sa ma pierd in propria-mi miscare/ Cu susur lent, de izvoare/ pe cararile reci si murdare..
Sa ma pierd cu cantec/ Prin frunzele de copac/ Alungandu-mi cate-un pic durerea../Cu cate-un pic..pic..pac
Si sa cad despletita/ Pe umeri goi de statuie/ducand cu mine-n pamant/ impresii fugare../a ceea ce-am fost si ce sunt/a ceea ce-a fost si-am pierdut.
OM
Noaptea de sanziene
Tuesday June 24, 2008 - 05:15pm
Noaptea de Sanziene
In fiecare an, pe 24 iunie, romanii marcheaza sarbatoarea Sanzienelor. Noaptea ce precede aceasta zi se crede ca este magica - minunile sunt posibile, fortele benefice, dar si cele negative, ajung la apogeu. In Moldova, crestinii ortodocsi se roaga la moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava. Ei spera ca vor scapa astfel de necazuri si de boli.
Hora Sanzienelor
Legendele spun ca Sanzienele sunt niste fete foarte frumoase, care traiesc prin paduri sau pe campii. Ele se prind in hora si "dau puteri" deosebite florilor si buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. In popor se crede ca in noaptea Sanzienelor zanele zboara prin aer sau umbla pe pamant. Ele canta si impart rod holdelor, femeilor casatorite, inmultesc pasarile si animalele, tamaduiesc bolnavii, apara semanaturile de grindina. Daca oamenii nu le sarbatoresc cum se cuvine, ele se supara, devenind surate bune cu inraitele Iele sau Rusalii. Sanzienele se razbuna pe femeile care nu tin sarbatoarea de pe 24 iunie, pocindu-le gura. Nici barbatii nu scapa usor. Pe cei care au jurat stramb vreodata, sau au facut alt rau, ii astepta pedepse ingrozitoare, despre Sanziene stiindu-se ca sunt mari iubitoare de dreptate.
Soarele iubirii
Sanzienele reprezinta si un prilej de intalnire a tinerilor ce doresc sa-si uneasca destinele, o sarbatoare iubirii, cinstita cum se cuvine, cu cantec si joc. In ajunul Sanzienelor, fetele si baietii care urmeaza a se casatori se aduna spre seara in sat. E veselie, voie buna si toata lumea e cu sufletul deschis. Se tin balciuri cu tiribombe si calusei. Flacaii aprind ruguri. Fetele mari culeg de pe camp flori de sanziene si impletesc cununi. Apoi arunca peste case coronitele. Daca se lovesc sau se agata de horn, vestesc o cununie apropiata. In zorii zilei flacaii se aduna in cete si strabat satele, cu flori de sanziene la palarii. Se alege "Dragaica". Este propusa una dintr-un grup de sapte fete. Ea trebuie sa fie cea mai frumoasa, cea mai cuminte si cea mai buna dintre fetele satului. Va fi impodobita cu spice de grau. Celelalte tinere se imbraca in alb. Astfel format, alaiul Dragaicei porneste prin sat si pe ogoare. La rascruci fetele fac o hora si canta voioase. Adesea "Dragaicele" sunt confundate cu "Sanzienele". Dupa unii specialisti, sarbatoarea Sanzienelor isi are originea intr-un cult geto-dacic stravechi al Soarelui. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci inlantuite intr-o hora care se invarteste ametitor.
Scaldate in roua
Ceremonialul cuprinde apoi intreg satul. Gospodarii primesc cate un spic de grau, pe care il asaza pe grinda, in sura. Ei spera ca pana la acea inaltime se li se adune granele. Batranii vorbesc ca in noaptea de Sanziene, ielele se aduna si danseaza in padure. Cine le vede ramane mut pentru totdeauna sau damblageste. Tot ei cred ca cine nu respecta Dragaica poate avea parte de multe nenorociri: cel care spala, coase sau matura in acea zi poate muri incat ori fulgerat. In popor se spune ca fetele care vor sa se marite repede trebuie sa se spele cu roua. Insa, pentru ca acest scaldat ritual sa aiba efectul scontat, se respecta anumite conditii: in zori, din locuri necalcate, babele strang roua Sanzienelor intr-o carpa alba, de panza noua, apoi o storc intr-o oala noua. In drum spre casa, ele nu vorbesc deloc si mai ales nu trebuie sa intalneasca pe nimeni. Daca toate acestea sunt implinite, cine se spala cu roua respectiva va fi sanatos si dragastos peste an. Femeile maritate pot face si ele acest ritual, ca sa fie iubite tot anul de sot si sa aiba copii frumosi si sanatosi.
articol de Cristina MARCULESCU
Hora Sanzienelor
Legendele spun ca Sanzienele sunt niste fete foarte frumoase, care traiesc prin paduri sau pe campii. Ele se prind in hora si "dau puteri" deosebite florilor si buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. In popor se crede ca in noaptea Sanzienelor zanele zboara prin aer sau umbla pe pamant. Ele canta si impart rod holdelor, femeilor casatorite, inmultesc pasarile si animalele, tamaduiesc bolnavii, apara semanaturile de grindina. Daca oamenii nu le sarbatoresc cum se cuvine, ele se supara, devenind surate bune cu inraitele Iele sau Rusalii. Sanzienele se razbuna pe femeile care nu tin sarbatoarea de pe 24 iunie, pocindu-le gura. Nici barbatii nu scapa usor. Pe cei care au jurat stramb vreodata, sau au facut alt rau, ii astepta pedepse ingrozitoare, despre Sanziene stiindu-se ca sunt mari iubitoare de dreptate.
Soarele iubirii
Sanzienele reprezinta si un prilej de intalnire a tinerilor ce doresc sa-si uneasca destinele, o sarbatoare iubirii, cinstita cum se cuvine, cu cantec si joc. In ajunul Sanzienelor, fetele si baietii care urmeaza a se casatori se aduna spre seara in sat. E veselie, voie buna si toata lumea e cu sufletul deschis. Se tin balciuri cu tiribombe si calusei. Flacaii aprind ruguri. Fetele mari culeg de pe camp flori de sanziene si impletesc cununi. Apoi arunca peste case coronitele. Daca se lovesc sau se agata de horn, vestesc o cununie apropiata. In zorii zilei flacaii se aduna in cete si strabat satele, cu flori de sanziene la palarii. Se alege "Dragaica". Este propusa una dintr-un grup de sapte fete. Ea trebuie sa fie cea mai frumoasa, cea mai cuminte si cea mai buna dintre fetele satului. Va fi impodobita cu spice de grau. Celelalte tinere se imbraca in alb. Astfel format, alaiul Dragaicei porneste prin sat si pe ogoare. La rascruci fetele fac o hora si canta voioase. Adesea "Dragaicele" sunt confundate cu "Sanzienele". Dupa unii specialisti, sarbatoarea Sanzienelor isi are originea intr-un cult geto-dacic stravechi al Soarelui. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci inlantuite intr-o hora care se invarteste ametitor.
Scaldate in roua
Ceremonialul cuprinde apoi intreg satul. Gospodarii primesc cate un spic de grau, pe care il asaza pe grinda, in sura. Ei spera ca pana la acea inaltime se li se adune granele. Batranii vorbesc ca in noaptea de Sanziene, ielele se aduna si danseaza in padure. Cine le vede ramane mut pentru totdeauna sau damblageste. Tot ei cred ca cine nu respecta Dragaica poate avea parte de multe nenorociri: cel care spala, coase sau matura in acea zi poate muri incat ori fulgerat. In popor se spune ca fetele care vor sa se marite repede trebuie sa se spele cu roua. Insa, pentru ca acest scaldat ritual sa aiba efectul scontat, se respecta anumite conditii: in zori, din locuri necalcate, babele strang roua Sanzienelor intr-o carpa alba, de panza noua, apoi o storc intr-o oala noua. In drum spre casa, ele nu vorbesc deloc si mai ales nu trebuie sa intalneasca pe nimeni. Daca toate acestea sunt implinite, cine se spala cu roua respectiva va fi sanatos si dragastos peste an. Femeile maritate pot face si ele acest ritual, ca sa fie iubite tot anul de sot si sa aiba copii frumosi si sanatosi.
articol de Cristina MARCULESCU
Pour te revoir
Pour te revoir (aparuta in Octombrie 2000,nr.40 al revistei "Ecrire la vie")
Dans la nuit du temps,
Etrangère à toi,
Je te cherchais,
Le coeur serré,
Je mendiais un seul sourire,
Et je priais pour ton amour,
Et je criais ton nom.
Mais tu ne répondais jamais.....
Dans la nuit du temps,
Des ombres, des paroles, se melent à mes sanglots.
"Comme je donnais mon åme!"
Je disais,
Pour écouter encore tes battements de coeur
Pour sentir encore la chaleur de ces nuits d'été-là
Pour t'embrasser, et te nommer encore, "Mon petit"!
Mais..
Tu es loin, sourd et muet à mes appels.
OM
Dans la nuit du temps,
Etrangère à toi,
Je te cherchais,
Le coeur serré,
Je mendiais un seul sourire,
Et je priais pour ton amour,
Et je criais ton nom.
Mais tu ne répondais jamais.....
Dans la nuit du temps,
Des ombres, des paroles, se melent à mes sanglots.
"Comme je donnais mon åme!"
Je disais,
Pour écouter encore tes battements de coeur
Pour sentir encore la chaleur de ces nuits d'été-là
Pour t'embrasser, et te nommer encore, "Mon petit"!
Mais..
Tu es loin, sourd et muet à mes appels.
OM
Fragmente din jurnal VI
Dulcele dulce...
Lumina se furiseaza tacuta in odaie,imi gadila genele..Din departare se aude monoton cantecul unei tiganci.Mi-o imaginez foarte batrana, cu fatza zbarcita ca un mar vestejit, cu ochii stinsi si buzele subtiri de ata.Un sal prafuit ii atarna moale pe umerii ingusti iar fustele-i matura praful in drum.Timpul si-a pus amprenta si asupra lor, culorile si-au pierdut din intensitate, din loc in loc materialul fusese carpit iar in alte parti lasat la voia intamplarii.Picioarele murdare, noduroase ii sunt stranse in niste sandale vechi, nefiresc de mici.Numai glasul..glasul acela profund ce-mi ajunge pana la urechi pare rupt dintr-un alt timp, apus ..un timp cand poate in ochii ei negri mai ardeau dorinte cand sangele poate ii mai navalea fierbinte in fiecare parte a trupului cu forme voluptuoase.O vad acum intinzand mana la fiecare poarta neasteptand nimic, incremenita sub soarele puternic, plangandu-si vesnic inutilitatea unei vieti irosite.. Caldura.Acum, pana si vantul a incetat sa mai bata.Copacii incarcati de lumina isi pleaca supusi crengile.Pasarile au amutit si ele in frunzisul poleit de soare.Poteci timide,napadite de buruieni si ierburi salbatice coboara in trepte printre chiparosi si maslini pentru ca apoi sa se piarda in nisipul fierbinte.Urme de pasi, o panza rosie pe jumatate ingropata in nisip, o sticla pe care au iesit sa se inalzeasca la soare gandaci mici si rosii cu picioare subtiri...si marea...marea..mereu schimbatoare,ca sufletul unei femei!Departe, in larg, o barca se lasa purtata de vant iar de pe barca ajung pana la mal franturi dintr-un cantec.Pescarusii se rotesc deasupra,vesnic la panda, mereu liberi...Mi-am deschis ochii..umbrele se alearga pe perete.Era prea frumos ca sa nu visez, si i-am inchis iarasi.
OM
Lumina se furiseaza tacuta in odaie,imi gadila genele..Din departare se aude monoton cantecul unei tiganci.Mi-o imaginez foarte batrana, cu fatza zbarcita ca un mar vestejit, cu ochii stinsi si buzele subtiri de ata.Un sal prafuit ii atarna moale pe umerii ingusti iar fustele-i matura praful in drum.Timpul si-a pus amprenta si asupra lor, culorile si-au pierdut din intensitate, din loc in loc materialul fusese carpit iar in alte parti lasat la voia intamplarii.Picioarele murdare, noduroase ii sunt stranse in niste sandale vechi, nefiresc de mici.Numai glasul..glasul acela profund ce-mi ajunge pana la urechi pare rupt dintr-un alt timp, apus ..un timp cand poate in ochii ei negri mai ardeau dorinte cand sangele poate ii mai navalea fierbinte in fiecare parte a trupului cu forme voluptuoase.O vad acum intinzand mana la fiecare poarta neasteptand nimic, incremenita sub soarele puternic, plangandu-si vesnic inutilitatea unei vieti irosite.. Caldura.Acum, pana si vantul a incetat sa mai bata.Copacii incarcati de lumina isi pleaca supusi crengile.Pasarile au amutit si ele in frunzisul poleit de soare.Poteci timide,napadite de buruieni si ierburi salbatice coboara in trepte printre chiparosi si maslini pentru ca apoi sa se piarda in nisipul fierbinte.Urme de pasi, o panza rosie pe jumatate ingropata in nisip, o sticla pe care au iesit sa se inalzeasca la soare gandaci mici si rosii cu picioare subtiri...si marea...marea..mereu schimbatoare,ca sufletul unei femei!Departe, in larg, o barca se lasa purtata de vant iar de pe barca ajung pana la mal franturi dintr-un cantec.Pescarusii se rotesc deasupra,vesnic la panda, mereu liberi...Mi-am deschis ochii..umbrele se alearga pe perete.Era prea frumos ca sa nu visez, si i-am inchis iarasi.
OM
Fragmente din jurnal V
Noaptea sufletului 24 noiembrie 2000
Era o noapte cumplit de neagra.Nu puteam sa-mi vad nici macar mainile, trebuia sa imi ghicesc prezenta si asta nu era chiar atat de greu caci imi auzeam batand inima atat de tare, cum ai auzi dangatul unui clopot urias.Nici eu nu stiam ce-i cu mine, daca imi era frica sau poate doar linistea din jur ma facea sa amplific zgomotele interne.Cert era ca atentia imi statea incordata la maxim intocmai ca o coarda sensibila la orice atingere.Statul pe loc ma facuse sa ma intreb daca mai exist sau devenisem statuie? Membrele imi erau amortite si creierul imi refuza orice comanda de a face un pas.Ma aflam la cativa metri de usa casei mele, nu o vedeam dar stiam asta.Totul era negru, ca o stranie senzatie ce-mi picura in suflet.Si daca intre timp am murit?refuzam acest gand ... imi trebuia desigur o cauza fizica, iar mie imi murise sufletul, constiinta imi era inca vie, intr-o stare de amorteala.Am fost martor la distrugerea lui treptata si nu puteam face nimic.Stateam la fel ca acum, impietrit, infiorat de frig,cu gandurile inghetate.Cine gandea pentru mine?parca cineva mi-ar fi pus cuvintele in minte, ele deveneau fraze fara sens si eu stateam fara sa intervin ca un spectator.Ce era curios: nici vantul nu batea, nici o insecta nocturna nu se auzea, nic o zbatere straina in afara de pleoapele mele.Oare cum o fi sa fii mort? si brusc o amintire imi dezgheta chipul intr-un zambet: in timpul revolutiei din '89 vecina povestea mamei, iar eu ca un copil curios ce eram ascultam de dupa fusta ei, cum crezuse pentru o clipa ca ii venise sfarsitul." S-a auzit doamna, o pocnitura si deodata am vazut negru in fata ochilor si tot asteptam sa cad!.."- se arsese becul din bucatarie.Simt cum ma dezmortesc si revenind in mine insumi,ma urnesc din loc si pornesc spre ferestrele luminate acum......
OM
Era o noapte cumplit de neagra.Nu puteam sa-mi vad nici macar mainile, trebuia sa imi ghicesc prezenta si asta nu era chiar atat de greu caci imi auzeam batand inima atat de tare, cum ai auzi dangatul unui clopot urias.Nici eu nu stiam ce-i cu mine, daca imi era frica sau poate doar linistea din jur ma facea sa amplific zgomotele interne.Cert era ca atentia imi statea incordata la maxim intocmai ca o coarda sensibila la orice atingere.Statul pe loc ma facuse sa ma intreb daca mai exist sau devenisem statuie? Membrele imi erau amortite si creierul imi refuza orice comanda de a face un pas.Ma aflam la cativa metri de usa casei mele, nu o vedeam dar stiam asta.Totul era negru, ca o stranie senzatie ce-mi picura in suflet.Si daca intre timp am murit?refuzam acest gand ... imi trebuia desigur o cauza fizica, iar mie imi murise sufletul, constiinta imi era inca vie, intr-o stare de amorteala.Am fost martor la distrugerea lui treptata si nu puteam face nimic.Stateam la fel ca acum, impietrit, infiorat de frig,cu gandurile inghetate.Cine gandea pentru mine?parca cineva mi-ar fi pus cuvintele in minte, ele deveneau fraze fara sens si eu stateam fara sa intervin ca un spectator.Ce era curios: nici vantul nu batea, nici o insecta nocturna nu se auzea, nic o zbatere straina in afara de pleoapele mele.Oare cum o fi sa fii mort? si brusc o amintire imi dezgheta chipul intr-un zambet: in timpul revolutiei din '89 vecina povestea mamei, iar eu ca un copil curios ce eram ascultam de dupa fusta ei, cum crezuse pentru o clipa ca ii venise sfarsitul." S-a auzit doamna, o pocnitura si deodata am vazut negru in fata ochilor si tot asteptam sa cad!.."- se arsese becul din bucatarie.Simt cum ma dezmortesc si revenind in mine insumi,ma urnesc din loc si pornesc spre ferestrele luminate acum......
OM
Fragmente din jurnal IV
6 Aprilie 2001
Simt cum ma desprind de mine ca un fluture de cocon, alunec si cad ca bezmeticul intr-o calimara . In caderea mea stropesc cu albastru pe alb si cu labutele lungi incerc sa-mi rasar capul de greier la suprafata. Plutesc acum pe o mare intunecata, cu miros greu de cerneala, cu trupul usor, straveziu, prin care, daca ai fi mai atent, ai putea vedea cum se inchid si se deschid in continuu, ca niste valve, porii gandului."Porii gandului meu" ai repeta ganditor si cu un deget ai incerca sa ma ridici in aer. Dar eu nu te las, te musc furios, cu dinti ascutiti si subtiri de sarpe, ma intorc pe o parte, apoi pe spate, afundandu-mi ochii in intuneric. Labutele mi se alungesc, cautand fundul acelei blestemate mari de cerneala. Incerc sa ma sprijin pe sclipirile de soare care se lovesc de sticla si se imprastie in retele de lumina. Ajung la fund. Cu un deget patrund in sticla , cu un altul ajung mai departe prin fibrele de material, apoi de lemn si abia apoi in moleculele de aer. Un aer puturos, incalzit pana la saturatie de soarele de afara care imi arde membrana subtire. Ma cufund cu tot trupul in cerneala, il strecor si pe el tot prin sticla, material si lemn pana cand da de lumina. Atunci prinde gals si se uita uracios la tine. Iti striga sa-l lasi in pace, sa nu-l mai chemi acolo unde se afla si persoana ta. Iti spune ca-l plictisesti si ca-l intrerupi dintr-o prefacere importanta. Se scutura delicat, androgin, pe un model de covor: un romb rosu intr-un patrat verde si-si priveste chipul in ochii tai. Stai acum aplecat si-l privesti cu mila parca. El se stramba la tine..iti arata cu ghieruta cum creste, cum se preschimba, cum membrana subtire i se scutura si cade ca o coaja uscata, dand la iveala o piele neteda si lucioasa. Membrele i se alungesc, si le intinde pe covor printre picioarele tale, trupul capata forme umane..si creste lung si slab , vlaguit. Se uita cu ochii umezi cautandu-ti privirea si te intreaba ca pe un Dumnezeu: " acum e-acum, . eu ce sa fiu?" " Sa fii femeie, ii raspunzi, ca sa te pot tine in brate sa nu zbier de singuratate si sa-mi alin poftele trupului cu trupul tau.." El stramba din nas: "Iar ma plictisesti cu povesti din astea.. credeam ca ti-a trecut timpul pe acest pamant" .Un zambet siret ii apare in coltul gurii."Am sa-ti arat femeie de nu ai sa ma poti duce" .Si trupul i se zbate usor, abia perceptibil,se inalta si coboara in forme gingase si ascunse. Cand totul s-a terminat, se ridica si iar se priveste in ochii tai, de data aceasta multumit. "Acum imi mai trebuie un nume si voi pleca apoi sa te caut pe pamant printre cei ca mine si ca tine."
finish
daca ar fi sa credem in suflete pereche , in moarte si renastere, in destin... atunci undeva, candva am ales sa fiu femeie si sa imi caut completarea pe acest pamant.
OM
Simt cum ma desprind de mine ca un fluture de cocon, alunec si cad ca bezmeticul intr-o calimara . In caderea mea stropesc cu albastru pe alb si cu labutele lungi incerc sa-mi rasar capul de greier la suprafata. Plutesc acum pe o mare intunecata, cu miros greu de cerneala, cu trupul usor, straveziu, prin care, daca ai fi mai atent, ai putea vedea cum se inchid si se deschid in continuu, ca niste valve, porii gandului."Porii gandului meu" ai repeta ganditor si cu un deget ai incerca sa ma ridici in aer. Dar eu nu te las, te musc furios, cu dinti ascutiti si subtiri de sarpe, ma intorc pe o parte, apoi pe spate, afundandu-mi ochii in intuneric. Labutele mi se alungesc, cautand fundul acelei blestemate mari de cerneala. Incerc sa ma sprijin pe sclipirile de soare care se lovesc de sticla si se imprastie in retele de lumina. Ajung la fund. Cu un deget patrund in sticla , cu un altul ajung mai departe prin fibrele de material, apoi de lemn si abia apoi in moleculele de aer. Un aer puturos, incalzit pana la saturatie de soarele de afara care imi arde membrana subtire. Ma cufund cu tot trupul in cerneala, il strecor si pe el tot prin sticla, material si lemn pana cand da de lumina. Atunci prinde gals si se uita uracios la tine. Iti striga sa-l lasi in pace, sa nu-l mai chemi acolo unde se afla si persoana ta. Iti spune ca-l plictisesti si ca-l intrerupi dintr-o prefacere importanta. Se scutura delicat, androgin, pe un model de covor: un romb rosu intr-un patrat verde si-si priveste chipul in ochii tai. Stai acum aplecat si-l privesti cu mila parca. El se stramba la tine..iti arata cu ghieruta cum creste, cum se preschimba, cum membrana subtire i se scutura si cade ca o coaja uscata, dand la iveala o piele neteda si lucioasa. Membrele i se alungesc, si le intinde pe covor printre picioarele tale, trupul capata forme umane..si creste lung si slab , vlaguit. Se uita cu ochii umezi cautandu-ti privirea si te intreaba ca pe un Dumnezeu: " acum e-acum, . eu ce sa fiu?" " Sa fii femeie, ii raspunzi, ca sa te pot tine in brate sa nu zbier de singuratate si sa-mi alin poftele trupului cu trupul tau.." El stramba din nas: "Iar ma plictisesti cu povesti din astea.. credeam ca ti-a trecut timpul pe acest pamant" .Un zambet siret ii apare in coltul gurii."Am sa-ti arat femeie de nu ai sa ma poti duce" .Si trupul i se zbate usor, abia perceptibil,se inalta si coboara in forme gingase si ascunse. Cand totul s-a terminat, se ridica si iar se priveste in ochii tai, de data aceasta multumit. "Acum imi mai trebuie un nume si voi pleca apoi sa te caut pe pamant printre cei ca mine si ca tine."
finish
daca ar fi sa credem in suflete pereche , in moarte si renastere, in destin... atunci undeva, candva am ales sa fiu femeie si sa imi caut completarea pe acest pamant.
OM
Fragmente din jurnal III
Caderea
7 Aprilie 2001
Deschid fereastra si un aer rece ma izbeste in fata. Ma aplec foarte mult in afara. El ma trage speriat inapoi. Isi odihneste mainile calde pe rotunjimile soldurilor. Imi spune sa nu mai fac asta ca intr-o zi s-ar putea sa cad si atunci el ce s-ar face fara mine? Ii zambesc ironic si zambetul meu ajunge pana la el prin intuneric transformat.El crede ca vorbele lui au avut asupra mea efectul scontat. Se ins(e)ala si asta ma face sa ma simt stapana pe el. Ma apropii mai mult si-i privesc ochii lucind himeric. Cu o mana ma prind de geam si cu alta imi desfac cu miscari lente haina. Imi aluneca usoara, cazand cu fosnet pe podea. Pentru cateva clipe el se agata cu speranta si dorinta de imaginea trupului gol. Eu iar ii zambesc ironic si el iar intelege gresit. Incearca sa ma atinga dar il resping si il imping cu putere incat se izbeste cu zgomot de perete. O umbra de mila ... o alung.Si ma ridic pe marginea ferestrei. El striga disperat si strigatul lui se farama ca praful de creta in urma mea. caci eu plutesc acum in gol si curentii de aer rece imi vajaie la ureche. Imi intind bratele si imi infrunt cu inima batand puternic caderea. Aerul se despica artificial in fasii care imi biciue corpul. Inchid ochii si pe ecranul intunecat imi navalesc imagini din incaperea timpului, se succed cu repeziciune intr-o ordine precisa, imi vad in acelasi timp trecutul si prezentul contopite intr-o lumina orbitoare.Explodez inauntru si valuri clocotitoare ma inunda scurgandu-mi-se prin fiecare celula ca un curent electric. Si apoi nimic. Deschid ochii si ma trezesc intr-o camera cu peretii vopsiti intr-o culoare murdara. Mi se pare ca din locul unde ma aflu eu si pana la geamurile luminate de luna e o distanta colosala. Cu capul pe umarul meu el respira usor pierdut in propriul sau vis. Il sarut cu durere si multumire.Cu durere ca a fost un vis, cu multumire ca el este langa mine.
OM
7 Aprilie 2001
Deschid fereastra si un aer rece ma izbeste in fata. Ma aplec foarte mult in afara. El ma trage speriat inapoi. Isi odihneste mainile calde pe rotunjimile soldurilor. Imi spune sa nu mai fac asta ca intr-o zi s-ar putea sa cad si atunci el ce s-ar face fara mine? Ii zambesc ironic si zambetul meu ajunge pana la el prin intuneric transformat.El crede ca vorbele lui au avut asupra mea efectul scontat. Se ins(e)ala si asta ma face sa ma simt stapana pe el. Ma apropii mai mult si-i privesc ochii lucind himeric. Cu o mana ma prind de geam si cu alta imi desfac cu miscari lente haina. Imi aluneca usoara, cazand cu fosnet pe podea. Pentru cateva clipe el se agata cu speranta si dorinta de imaginea trupului gol. Eu iar ii zambesc ironic si el iar intelege gresit. Incearca sa ma atinga dar il resping si il imping cu putere incat se izbeste cu zgomot de perete. O umbra de mila ... o alung.Si ma ridic pe marginea ferestrei. El striga disperat si strigatul lui se farama ca praful de creta in urma mea. caci eu plutesc acum in gol si curentii de aer rece imi vajaie la ureche. Imi intind bratele si imi infrunt cu inima batand puternic caderea. Aerul se despica artificial in fasii care imi biciue corpul. Inchid ochii si pe ecranul intunecat imi navalesc imagini din incaperea timpului, se succed cu repeziciune intr-o ordine precisa, imi vad in acelasi timp trecutul si prezentul contopite intr-o lumina orbitoare.Explodez inauntru si valuri clocotitoare ma inunda scurgandu-mi-se prin fiecare celula ca un curent electric. Si apoi nimic. Deschid ochii si ma trezesc intr-o camera cu peretii vopsiti intr-o culoare murdara. Mi se pare ca din locul unde ma aflu eu si pana la geamurile luminate de luna e o distanta colosala. Cu capul pe umarul meu el respira usor pierdut in propriul sau vis. Il sarut cu durere si multumire.Cu durere ca a fost un vis, cu multumire ca el este langa mine.
OM
Fragmente din jurnal II
17 August 1999 - O amintire de la Oglinzi.
Ploaia a udat nisipul din spatele casei.Am iesit desculta cu o lopatica in mana si cu bucurie stranie in suflet.Eram din nou copil.Un copil balai pe plajele intinse de la Mangalia care-si ingropa manutele in nisipul fierbinte incercand sa creeze forme ciudate, doar de el intelese.Dar soarele isi spuse cuvantul.Firicelele subtiri de nisip se scurgeau din pumnii lui micuti.Si cu cat strangea mai mult, cu atat mai mult pierdea.Doua lacrimi gemene inflorira atunci in ochii lui mari de culoarea maslinei si-ncepura a-i aluneca cu repeziciune pe obrajii arsi de prea mult soare.Soarele era acum la amiaza, trimitand in toate partile sageti de foc.Un soare puternic pe cer, un soare din ce in ce mai palid intr-un suflet de copil.Dar marea ii veni in ajutor.Nisipul fu imblanzit, fragmentele minuscule se unira, si acum copilul putea sa construiasca.
M-am asezat in genunchi in nisipul udat de ploaie din spatele casei.Am inceput sa sap iar apoi sa modelez materia "vie".Nu era deloc usor,particulele fine se desprindeau de teama sa nu-si piarda identitatea .Cate risipa!..Mai multa apa!am cerut atunci.Catalin, mai adu-mi apa, si el mi-a adus.Febra creatiei puse stapanire pe mine.Indepartam cu furie suvitele blonde ce-mi cadeau rebele inaintea ochilor umbrindu-mi vederea.Si formele incepura sa prinda contur.Sub ochii mei se nastea o noua existenta si o data cu ea, o noua speranta.
Acum nisipul statea si se privea uimit, nevenindu-i sa creada de ceea ce devenise.
Furtuna din adanc se potoli.Soarele incepu sa prinda din nou viata in suflet.Priveam zambind castelul de nisip ce se inalta inaintea mea.Eu il creasem dar acum nu-mi mai apartinea.Fusese al meu, il stapanisem cat il creasem.Acum era al tuturor si al lui insusi.Nu puteam decat sa-l privesc si sa ma bucur si sa-l admir de la distanta,sa nu-l stric! Si am plecat.
A doua zi am revenit.Plouase.Castelul nicaieri.Ploaia ma ajutase sa-l creez si tot ea l-a distrus. Nu plange copil balai!Nisipul e acolo! Te asteapta vrea o noua forma si tu esti singura lui speranta!
OM.
La prima vedere pare o simpla poveste despre o fata cu bucurie de copil ce creeaza un castel din nisip.Dar nu e o simpla poveste,nu poate fi! Ea aduna intelesuri mult mai adanci.Poate povestea creatorului care se zbuciuma pentru a-si vedea reusita opera dar odata terminata, simte ca rostul lui s-a incheiat.Nu-i mai apartine.Nu poate decat sa o admire.Ceea ce i-a apartinut cu adevarat a fost visul,dorinta.Odata incheiata munca, acestea dispar, telul a fost atins.Asa si o mama care poarta fatul 9 luni simte ca e al ei in totalitate, este parte din ea...dar odata nascut, copilul isi cere propria identitate, un alt Eu, un alt drum....Asa si in dragoste, castelul sunt iluziile si dorintele iar creatorul ramane doar cu amintirile.Castelul e firav,prima ploaie il poate distruge...nisipul insa, baza pe care s-a creat ramane..si castelul poate renaste atata timp cat exista creatorul.
Ploaia a udat nisipul din spatele casei.Am iesit desculta cu o lopatica in mana si cu bucurie stranie in suflet.Eram din nou copil.Un copil balai pe plajele intinse de la Mangalia care-si ingropa manutele in nisipul fierbinte incercand sa creeze forme ciudate, doar de el intelese.Dar soarele isi spuse cuvantul.Firicelele subtiri de nisip se scurgeau din pumnii lui micuti.Si cu cat strangea mai mult, cu atat mai mult pierdea.Doua lacrimi gemene inflorira atunci in ochii lui mari de culoarea maslinei si-ncepura a-i aluneca cu repeziciune pe obrajii arsi de prea mult soare.Soarele era acum la amiaza, trimitand in toate partile sageti de foc.Un soare puternic pe cer, un soare din ce in ce mai palid intr-un suflet de copil.Dar marea ii veni in ajutor.Nisipul fu imblanzit, fragmentele minuscule se unira, si acum copilul putea sa construiasca.
M-am asezat in genunchi in nisipul udat de ploaie din spatele casei.Am inceput sa sap iar apoi sa modelez materia "vie".Nu era deloc usor,particulele fine se desprindeau de teama sa nu-si piarda identitatea .Cate risipa!..Mai multa apa!am cerut atunci.Catalin, mai adu-mi apa, si el mi-a adus.Febra creatiei puse stapanire pe mine.Indepartam cu furie suvitele blonde ce-mi cadeau rebele inaintea ochilor umbrindu-mi vederea.Si formele incepura sa prinda contur.Sub ochii mei se nastea o noua existenta si o data cu ea, o noua speranta.
Acum nisipul statea si se privea uimit, nevenindu-i sa creada de ceea ce devenise.
Furtuna din adanc se potoli.Soarele incepu sa prinda din nou viata in suflet.Priveam zambind castelul de nisip ce se inalta inaintea mea.Eu il creasem dar acum nu-mi mai apartinea.Fusese al meu, il stapanisem cat il creasem.Acum era al tuturor si al lui insusi.Nu puteam decat sa-l privesc si sa ma bucur si sa-l admir de la distanta,sa nu-l stric! Si am plecat.
A doua zi am revenit.Plouase.Castelul nicaieri.Ploaia ma ajutase sa-l creez si tot ea l-a distrus. Nu plange copil balai!Nisipul e acolo! Te asteapta vrea o noua forma si tu esti singura lui speranta!
OM.
La prima vedere pare o simpla poveste despre o fata cu bucurie de copil ce creeaza un castel din nisip.Dar nu e o simpla poveste,nu poate fi! Ea aduna intelesuri mult mai adanci.Poate povestea creatorului care se zbuciuma pentru a-si vedea reusita opera dar odata terminata, simte ca rostul lui s-a incheiat.Nu-i mai apartine.Nu poate decat sa o admire.Ceea ce i-a apartinut cu adevarat a fost visul,dorinta.Odata incheiata munca, acestea dispar, telul a fost atins.Asa si o mama care poarta fatul 9 luni simte ca e al ei in totalitate, este parte din ea...dar odata nascut, copilul isi cere propria identitate, un alt Eu, un alt drum....Asa si in dragoste, castelul sunt iluziile si dorintele iar creatorul ramane doar cu amintirile.Castelul e firav,prima ploaie il poate distruge...nisipul insa, baza pe care s-a creat ramane..si castelul poate renaste atata timp cat exista creatorul.
Fragmente din jurnal I
Insemnari foarte vechi...
Mesaje catre necunoscut
1.Undeva,departe, un strigat se aude.E noapte si luna se ascunde-n nori.Fereastra se deschide si vantul imi bate in spate..perdeaua se zbuciuma alba,zbucium de fluture captiv.Umbra imi cade pe fatza plecata iar parul luceste in umbra..Ma uit in oglinda,cu ochii mari, caut forme ciudate,le gasesc.Sunt Eu, aceeasi dintotdeauna,poate schimbata putin, pentru ca iubesc..iubesc misterul, marea si luna, vantul, furtuna..In ochii aceia mari se citesc toate dorintele mele..daca l-as avea, as avea totul!?
2.Cu lumanarea aprinsa inaintam pe dalele reci,desculta.Cioburi de sticla ma raneau dar nu-mi pasa.Chemari si soapte ma ademeneau,vrajindu-ma..Treceam ca o fantasma alba pe la geamurile deschise larg spre noaptea albastra.Am impins usa de fier si panze de paianjen m-au invaluit...mergeam,mergeam spre acel ceva ce ma chema.Se auzira pasi.Un strigat ascutit ca de pasare strapunse tacerea infiorandu-ma.Vantul imi stinse lumanarea lasandu-ma in bezna.Intr-un colt, o umbra in lanturi.Lacrimi grele simt pe obrajii mei.L-am chemat...dar strigatul mi s-a spart de ziduri.Cine era??..si de ce ma chemase in acel loc pustiu din inima mea!?
3.E amiaza de toamna linistita..dar un intuneric a cuprins tot orasul.E frig, ceata si ploua domol.Picaturile se scurg pe geam,lasand dare murdare.Ploaia imi macina sufletul,picatura cu picatura de parca sufletul meu ar fi piatra..si nu e.Oameni grabiti alearga in ploaie.Ma strang langa pervaz, in haina mea lunga.E frig si tot tremur..In casa e liniste si umbra,doar ceasul din hol se aude cum bate.Timpul se scurge,la fel ca si ploaia in sufletul meu.Iti spune sa te grabesti..iar tu nu-l asculti!
OM.
Comentariile unui "ciufulit" :) la adresa "visului"meu pe care l-am numit "Lilith" si raspunsul meu
Thursday February 23, 2006 - 11:30pm
Stii care a fost prima imagine ce mi-a venit in minte dupa ce l-am citit? Fizionomia ta era suprapusa peste vechea imagine a Catalinei, din Luceafarul, formata in subconstientul meu cu multi ani in urma, cand il citisem pentru prima oara. Te identifici atat de mult cu ea! Te raportezi in acelasi fel la iubitul tau virtual, ai aceleasi expectante,
Stii ce urmeaza sa zic, nu? Nu ma pune sa-ti inteleg visul! Nu am cum sa fac asta. O prietena imi spunea ca nu voi intelege niciodata "Amelie" din simplul motiv ca nu sunt fata. Si are dreptate. Trebuie sa incerci sa constientizezi cat de profunda este legatura dintre starile tale afective si natura ta biologica feminina. Intreg visul se bazeaza pe o ASTEPTARE, dorinta si trairile tale legate de acel demon nebulos si senzual pe care il iubesti atat de mult. Eu pot sa-l inteleg pe EL, calatorul, cuceritorul, eternul indragostit, rapitorul inimii tale, diavolul voluptos care-ti haituieste visele. Pe tine nici nu trebuie sa te inteleg; punandu-ma in locul lui, nici nu as vrea sa fac asta; el te iubeste pentru ceea ce ii oferi, pentru complementaritatea dintre tine si el, dintre cele doua sexe, fundamentul nevoii de dragoste...
Fa o comparatie lipsita de vulgaritate cu actul sexual. Cine este partea care asteapta si partea care cucereste? Activul si pasivul? Vanatorul si victima? Vampirul si fecioara sedusa de existenta eterna? O sa zici ca nu conteaza, ca am eu obsesii... Dar nu este adevarat. Eu nu vorbesc de o relatie de dominare si supunere, ci de modul de receptare la nivel psihic al relatiei dintre cele doua sexe... si felul in care influenteaza el dragostea.
Chiar crezi ca as putea avea un asemenea vis, in care sa-mi astept cu o intensa emotie iubita, privind in gol prin fereastra deschisa, asteptand sa soseasca in zbor, pe aripile destinului? Nu cred ca ar dura mai mult de cateva clipe asteptarea. Urmatorul impuls, pe care in mod sigur l-as urma, ar fi sa-mi iau eu zborul in cautarea ei...
Tocmai mi-am dat seama ca am facut o prostie. In loc sa intru in jocul tau si sa ma transpun in acel vis l-am disecat in bucati mici, digerabile, l-am analizat pe toate partile, l-am golit de continut si l-am trecut prin filtrul rationalului. As vrea sa mai pot indrepta ceva dar este prea tarziu. Iarta-ma.
Cu simpatie, Ciufulitul
foarte bine spus,sunt adevarate afirmatiile tale referitoare la diferentele dintre sexe,...dar stii cum e..intai scrii si abia apoi interpretezi ......Darren Hayes- Insatiable.......ca si cum ai cadea in muzica, in vis si noapte , o eliberare...
eu cred ca era refuzul laturii mele umane si o data cu ea a sexualitatii si asteptarii...si refugiul la nivelul visului unde ma regasesc altfel..acceptarea intunericului si fiarei din mine care sperie mentalul/ constientul ssi e alungata inapoi o data cu revenirea la realitate
era mai degraba o descatusare si o dezbracare de proria identitate si apartenenta la un sex
sau o revolta mascata....
sau nu mai stiu sau poate are ciufulitul dreptate.....:)
Multi ma intreaba de ce Lilith? De unde pana unde ...?Dincolo de tot ceea ce inseamna Lilith, prima "sotie" a lui Adam, luna neagra, cea care a dat nastere la demoni pe pamant, un fel de zburator in varianta feminina...cea care sta la baza mitului vampirului, dincolo de toate aceste simboluri nascocite de mintea umana, insetata de fabulos, de intuneric, de mister, de interzis...dincolo de toate Lilith pentru mine este femeia dezbracata de orice apartenenta la sex, independenta si libera de propriile slabiciuni.Pentru ca asa cum spunea si Anais Nin "Daca n-as avea sentimente as putea deveni cea mai inteligenta femeie de pe pamant".
Stii care a fost prima imagine ce mi-a venit in minte dupa ce l-am citit? Fizionomia ta era suprapusa peste vechea imagine a Catalinei, din Luceafarul, formata in subconstientul meu cu multi ani in urma, cand il citisem pentru prima oara. Te identifici atat de mult cu ea! Te raportezi in acelasi fel la iubitul tau virtual, ai aceleasi expectante,
Stii ce urmeaza sa zic, nu? Nu ma pune sa-ti inteleg visul! Nu am cum sa fac asta. O prietena imi spunea ca nu voi intelege niciodata "Amelie" din simplul motiv ca nu sunt fata. Si are dreptate. Trebuie sa incerci sa constientizezi cat de profunda este legatura dintre starile tale afective si natura ta biologica feminina. Intreg visul se bazeaza pe o ASTEPTARE, dorinta si trairile tale legate de acel demon nebulos si senzual pe care il iubesti atat de mult. Eu pot sa-l inteleg pe EL, calatorul, cuceritorul, eternul indragostit, rapitorul inimii tale, diavolul voluptos care-ti haituieste visele. Pe tine nici nu trebuie sa te inteleg; punandu-ma in locul lui, nici nu as vrea sa fac asta; el te iubeste pentru ceea ce ii oferi, pentru complementaritatea dintre tine si el, dintre cele doua sexe, fundamentul nevoii de dragoste...
Fa o comparatie lipsita de vulgaritate cu actul sexual. Cine este partea care asteapta si partea care cucereste? Activul si pasivul? Vanatorul si victima? Vampirul si fecioara sedusa de existenta eterna? O sa zici ca nu conteaza, ca am eu obsesii... Dar nu este adevarat. Eu nu vorbesc de o relatie de dominare si supunere, ci de modul de receptare la nivel psihic al relatiei dintre cele doua sexe... si felul in care influenteaza el dragostea.
Chiar crezi ca as putea avea un asemenea vis, in care sa-mi astept cu o intensa emotie iubita, privind in gol prin fereastra deschisa, asteptand sa soseasca in zbor, pe aripile destinului? Nu cred ca ar dura mai mult de cateva clipe asteptarea. Urmatorul impuls, pe care in mod sigur l-as urma, ar fi sa-mi iau eu zborul in cautarea ei...
Tocmai mi-am dat seama ca am facut o prostie. In loc sa intru in jocul tau si sa ma transpun in acel vis l-am disecat in bucati mici, digerabile, l-am analizat pe toate partile, l-am golit de continut si l-am trecut prin filtrul rationalului. As vrea sa mai pot indrepta ceva dar este prea tarziu. Iarta-ma.
Cu simpatie, Ciufulitul
foarte bine spus,sunt adevarate afirmatiile tale referitoare la diferentele dintre sexe,...dar stii cum e..intai scrii si abia apoi interpretezi ......Darren Hayes- Insatiable.......ca si cum ai cadea in muzica, in vis si noapte , o eliberare...
eu cred ca era refuzul laturii mele umane si o data cu ea a sexualitatii si asteptarii...si refugiul la nivelul visului unde ma regasesc altfel..acceptarea intunericului si fiarei din mine care sperie mentalul/ constientul ssi e alungata inapoi o data cu revenirea la realitate
era mai degraba o descatusare si o dezbracare de proria identitate si apartenenta la un sex
sau o revolta mascata....
sau nu mai stiu sau poate are ciufulitul dreptate.....:)
Multi ma intreaba de ce Lilith? De unde pana unde ...?Dincolo de tot ceea ce inseamna Lilith, prima "sotie" a lui Adam, luna neagra, cea care a dat nastere la demoni pe pamant, un fel de zburator in varianta feminina...cea care sta la baza mitului vampirului, dincolo de toate aceste simboluri nascocite de mintea umana, insetata de fabulos, de intuneric, de mister, de interzis...dincolo de toate Lilith pentru mine este femeia dezbracata de orice apartenenta la sex, independenta si libera de propriile slabiciuni.Pentru ca asa cum spunea si Anais Nin "Daca n-as avea sentimente as putea deveni cea mai inteligenta femeie de pe pamant".
Lilith
Tuesday February 21, 2006 - 02:55am
Imaginea i se reflecta in oglinda..un chip palid de copil incadrat de bucle aurii.Intr-o ploaie de lumina frunzele ciresului adie si o data cu ele un aer primavaratic infrunzeste in camera alba.Urme de pasi si suspine se gasesc imprastiate prin covorul moale si adanc, pe pat printre perne,in asternut.Iubitul a plecat lasand-o cu buzele arse de sarutari, cu simturile ascutite si abandonate inca unor atingeri.Dar a plecat.I-a poruncit sa plece.:"Imbraca-te si pleaca!!"Astepta un semn de surprindere ,o intrebare, un refuz dar n-a primit decat tacere.A privit-o din prag fara un cuvant."ascultator ca un caine...""oare in seara asta va mai veni?am sa astept in fata geamului deschis cu vantul incalzindu-mi sanul...intunericul ma va cuprinde treptat si am sa-mi vad caderea, am sa vad cum mintea va cauta un punct de sprijin,stimulata de un vag sentiment degradant de disprerare...am sa simt cum ploaia mi se va scurge prin piele, carne si os, cum ma voi topi intr-o dulce durere ca o nesfirsita chemare a sa"..Gandurile i-au fost intrerupte de o scurta bataie in geam.A tresarit imbujorata, s-a repezit la fereastra.Afara deja se inserase.Lumina coborase in pantecul pamantului si trena ei lunga tremura usor printre copaci.Umbrele pareau ca se misca si imaginatia okiului pandea forme straine si ciudate.Aproape de geam zbura o pasare.Se retrase pe pat, lasand-o sa intre.O privea cum se preschimba in umbra alungita pe podea, cum ii cupinde glezna si urca, cu fiori de gheata i se prindea de suflet..Totul e rece..Se trezi amortita cu senzatia ca e absorbita complet.....visul ii intuneca privirea
pana la urmatorul vis.....NOAPTE BUNA!!!
OM
Imaginea i se reflecta in oglinda..un chip palid de copil incadrat de bucle aurii.Intr-o ploaie de lumina frunzele ciresului adie si o data cu ele un aer primavaratic infrunzeste in camera alba.Urme de pasi si suspine se gasesc imprastiate prin covorul moale si adanc, pe pat printre perne,in asternut.Iubitul a plecat lasand-o cu buzele arse de sarutari, cu simturile ascutite si abandonate inca unor atingeri.Dar a plecat.I-a poruncit sa plece.:"Imbraca-te si pleaca!!"Astepta un semn de surprindere ,o intrebare, un refuz dar n-a primit decat tacere.A privit-o din prag fara un cuvant."ascultator ca un caine...""oare in seara asta va mai veni?am sa astept in fata geamului deschis cu vantul incalzindu-mi sanul...intunericul ma va cuprinde treptat si am sa-mi vad caderea, am sa vad cum mintea va cauta un punct de sprijin,stimulata de un vag sentiment degradant de disprerare...am sa simt cum ploaia mi se va scurge prin piele, carne si os, cum ma voi topi intr-o dulce durere ca o nesfirsita chemare a sa"..Gandurile i-au fost intrerupte de o scurta bataie in geam.A tresarit imbujorata, s-a repezit la fereastra.Afara deja se inserase.Lumina coborase in pantecul pamantului si trena ei lunga tremura usor printre copaci.Umbrele pareau ca se misca si imaginatia okiului pandea forme straine si ciudate.Aproape de geam zbura o pasare.Se retrase pe pat, lasand-o sa intre.O privea cum se preschimba in umbra alungita pe podea, cum ii cupinde glezna si urca, cu fiori de gheata i se prindea de suflet..Totul e rece..Se trezi amortita cu senzatia ca e absorbita complet.....visul ii intuneca privirea
pana la urmatorul vis.....NOAPTE BUNA!!!
OM
Adagio- Albinoni
Thursday January 18, 2007 - 02:55pm
Ce poate prezenta mai bine dulceata acestor zile inecate in soare cand schimbarea pluteste in aer ca o amenintare sau ca o stare a lucrurilor atat de fireasca si totusi nu, ce-mi poate intruchipa mai bine umbra de pe ochi? Ce-mi poate reda mai bine strigatul neputincios desi am facut atat?Parca si acum mai vad lumina cum bate in geamurile inalte si cade pe parul negru rasfirat pe banca,pe mainile mele...o fiinta atat de superficiala si trecatoare ca si zborul unui fluture.. si lacrimile mele pe care acum nu mi le-as mai ascunde..atunci cand am auzit-0 pentru prima data..
OM
Culori
Friday February 24, 2006 - 07:11pm
...ma scald intr-o mare de beatitudine fara sa fi baut nimic, ma afund in adancimi de nostalgie si dau vina pe muzica asta care-mi tipa-n urechi!! Ma ridic si deasupra marii ceata are culoare si parfum de dragoste, mereu noua, mereu neinteleasa.. as vrea sa fiu la Venetia, sa port o masca, sa ma pierd printre alte masti ...pentru ca cea de acum ma tradeaza, imi arata sufletul prin transparenta ei.Sa ratacesc pe strazile inguste mereu pe carari nestiute..mereu pe un alt drum..umbre si lumini..ce e una fara cealalta?Nimic.Isi pierde sensul...
..sunt o egoista fara vina pentru ca pastrez numai pt mine toate aceste culori stranii ale sufletului meu, nu le-as putea prinde nici in cuvinte, nici in muzica, nici in imagini,nici in dans....nici macar intr-un sarut..
OM
...ma scald intr-o mare de beatitudine fara sa fi baut nimic, ma afund in adancimi de nostalgie si dau vina pe muzica asta care-mi tipa-n urechi!! Ma ridic si deasupra marii ceata are culoare si parfum de dragoste, mereu noua, mereu neinteleasa.. as vrea sa fiu la Venetia, sa port o masca, sa ma pierd printre alte masti ...pentru ca cea de acum ma tradeaza, imi arata sufletul prin transparenta ei.Sa ratacesc pe strazile inguste mereu pe carari nestiute..mereu pe un alt drum..umbre si lumini..ce e una fara cealalta?Nimic.Isi pierde sensul...
..sunt o egoista fara vina pentru ca pastrez numai pt mine toate aceste culori stranii ale sufletului meu, nu le-as putea prinde nici in cuvinte, nici in muzica, nici in imagini,nici in dans....nici macar intr-un sarut..
OM
ganduri din trecut
Thursday February 23, 2006 - 10:42pm
Sub un zambet se pot ascunde multe ..:)
Daca traiesti in dulceata unei iluzii traiesti atunci si in durerea ei..
Nu exista ceva care sa nu se fi spus sau simtit, exista doar oameni care invata ca nu sunt unici
Ninsoarea poate insemna cand raset coborat din cer ,cand lacrimi din bezna din tine
E frumos la umbra visului meu, la fel cum e frumos si necesar sa caut lumina ...dar nu uit de intuneric, doar el ma face sa pornesc dupa lumina"(:) un prieten)
Parerea si critica sunt pentru ceilalti, o manifestare a Eu-lui, prin care iti confirmi propria existenta ;pentru tine ramane doar simtirea.
ratacim in cautari, cand de fapt ne cautam pe noi...
in dorinta de schimbare.... ajungi sa stai si sa te intrebi daca nu esti o minciuna!
Sunt intr-un razboi cu mine,un razboi mai vechi in care s-a intamplat sa pierd , la fel cum s-a intamplat sa castig
Vreau sa ard complet pana la "cenusa" ca sa ma pot ridica iar..
ieri dimineata am avut un vis, pe care indraznesc, cu toata subiectivitatea acordata unei notiuni relative, sa-l numesc ciudat.Priveam cerul, era la fel de albastru si de adanc, si rece ca in noaptea asta, langa mine era mama mea.Ii spuneam sa se uite atent, se vedea cum stelele cadeau una cate una desprinse dintr-un cerc.Si in vis, deveneam constienta de existenta unor alte dimensiuni si a unor forme de manifestare a existentei extrapamantene...am pornit amandoua apoi pe o strada cu magazine impodobite pentru Craciun.M-am pierdut la un moment dat de ea, am urcat niste trepte...era o incapere stramta care semana mai mult a atelier...si o senzatie de durere si ostilitate ma cuprindea.Cand ne-am regasit , ne-am regasit in toate sensurile..."cauti departe si nu vezi ce este aproape de tine" si am simtit dragostea deplina.....pe care poate doar in copilarie am simtit-o.De asta a fost ciudat pentru mine.Senzatiile care ne insotesc visele sunt mai puternice decat faptele care se deruleaza, de cela mai multe ori, banale.As putea interpreta acest vis, aidoma unui analist oniric, patrunzand in intimitatea subconstientului meu, dar simtamantul dragostei depline.....el e singurul pe care vreau sa-l pastrez.
OM
Sub un zambet se pot ascunde multe ..:)
Daca traiesti in dulceata unei iluzii traiesti atunci si in durerea ei..
Nu exista ceva care sa nu se fi spus sau simtit, exista doar oameni care invata ca nu sunt unici
Ninsoarea poate insemna cand raset coborat din cer ,cand lacrimi din bezna din tine
E frumos la umbra visului meu, la fel cum e frumos si necesar sa caut lumina ...dar nu uit de intuneric, doar el ma face sa pornesc dupa lumina"(:) un prieten)
Parerea si critica sunt pentru ceilalti, o manifestare a Eu-lui, prin care iti confirmi propria existenta ;pentru tine ramane doar simtirea.
ratacim in cautari, cand de fapt ne cautam pe noi...
in dorinta de schimbare.... ajungi sa stai si sa te intrebi daca nu esti o minciuna!
Sunt intr-un razboi cu mine,un razboi mai vechi in care s-a intamplat sa pierd , la fel cum s-a intamplat sa castig
Vreau sa ard complet pana la "cenusa" ca sa ma pot ridica iar..
ieri dimineata am avut un vis, pe care indraznesc, cu toata subiectivitatea acordata unei notiuni relative, sa-l numesc ciudat.Priveam cerul, era la fel de albastru si de adanc, si rece ca in noaptea asta, langa mine era mama mea.Ii spuneam sa se uite atent, se vedea cum stelele cadeau una cate una desprinse dintr-un cerc.Si in vis, deveneam constienta de existenta unor alte dimensiuni si a unor forme de manifestare a existentei extrapamantene...am pornit amandoua apoi pe o strada cu magazine impodobite pentru Craciun.M-am pierdut la un moment dat de ea, am urcat niste trepte...era o incapere stramta care semana mai mult a atelier...si o senzatie de durere si ostilitate ma cuprindea.Cand ne-am regasit , ne-am regasit in toate sensurile..."cauti departe si nu vezi ce este aproape de tine" si am simtit dragostea deplina.....pe care poate doar in copilarie am simtit-o.De asta a fost ciudat pentru mine.Senzatiile care ne insotesc visele sunt mai puternice decat faptele care se deruleaza, de cela mai multe ori, banale.As putea interpreta acest vis, aidoma unui analist oniric, patrunzand in intimitatea subconstientului meu, dar simtamantul dragostei depline.....el e singurul pe care vreau sa-l pastrez.
OM
Je ne regrette rien
Thursday January 10, 2008 - 09:33pm
Non, Rien De Rien, Non, Je Ne Regrette Rien Ni Le Bien Qu`on M`a Fait, Ni Le MalTout Ca M`est Bien Egal Non, Rien De Rien, Non, Je Ne Regrette Rien C`est Paye, Balaye, Oublie, Je Me Fous Du Passe Avec Mes Souvenirs J`ai Allume Le Feu Mes Shagrins, Mes Plaisirs, Je N`ai Plus Besoin D`eux Balaye Les Amours Avec Leurs Tremolos Balaye Pour Toujours Je Reparas A Zero Non, Rien De Rien, Non, Je Ne Regrette Rien Ni Le Bien Qu`on M`a Fait, Ni Le Mal Tout Ca M`est Bien Egal Non, Rien De Rien, Non, Je Ne Regrette Rien Car Ma Vie, Car Me Joies Aujourd`hui Ca Commence Avec Toi Non Je Ne Regrette Rien
Wednesday December 26, 2007 - 12:14pm
Craciun cu Vonda Shepard, cu aburi discreti de ciocolata calda si mireasma portocalelor dezgolite.. craciun alb ..craciun cu prieteni aproape.. si dorinte ascunse. Craciun cu un copil ascuns in suflet, atat de mic si fragil ca ii e teama sa se mai arate, sa strige, sa-si spuna dorinta stelelor reci si departate.. Un craciun mereu pe fuga, mereu departe de tot , de mine , de tine, lumini , senzatii, noul se perinda cu repeziciune.. in zadar.. tot mai departe.. tot mai..un craciun cenzurat un craciun negat un craciun amortit
OM
spune..
Tuesday December 18, 2007 - 09:27pm
Spune-mi...
daca ai vrea sa-ti cuprind sufletul in palma, sa-l privesc simplu si gol, ca-ntr-un inceput..
Spune-mi..
daca ai vrea sa-ti sarut ochii plini de doruri si taine
Spune-mi ..
daca ai vrea sa te acopar cu dragostea mea, sa nu mai stii unde-ncep si ma sting..
sa te resping usor, si sa te caut tematoare prin ore si fum..
Dar sa-ti mai spun cat de mult as vrea sa te strang in brate, sa te alin, sa te dezmierd? atat de mult, atat de strans, atat de dor, atat de sfant?!
OM
Spune-mi...
daca ai vrea sa-ti cuprind sufletul in palma, sa-l privesc simplu si gol, ca-ntr-un inceput..
Spune-mi..
daca ai vrea sa-ti sarut ochii plini de doruri si taine
Spune-mi ..
daca ai vrea sa te acopar cu dragostea mea, sa nu mai stii unde-ncep si ma sting..
sa te resping usor, si sa te caut tematoare prin ore si fum..
Dar sa-ti mai spun cat de mult as vrea sa te strang in brate, sa te alin, sa te dezmierd? atat de mult, atat de strans, atat de dor, atat de sfant?!
OM
neliniste
Monday August 27, 2007 - 10:13pm
in noaptea asta nu-mi gasesc locul.. cerul asta e prea mare pt mine, iar eu nu inteleg de unde atata tristete in sufletul meu.
OM
in noaptea asta nu-mi gasesc locul.. cerul asta e prea mare pt mine, iar eu nu inteleg de unde atata tristete in sufletul meu.
OM
departe
Saturday August 25, 2007 - 10:05pm
in noaptea asta ploaia ma spala de pacate si-mi duce cu ea toate dorintele .. departe.. departe de mine.Intrebarile imi sunt acum certitudini iar chemarile au amutit.
in noaptea asta ploaia ma spala de pacate si-mi duce cu ea toate dorintele .. departe.. departe de mine.Intrebarile imi sunt acum certitudini iar chemarile au amutit.
OM
Cum au murit geniile
Entry for October 23, 2007
In lumina obscura a unei lampi de birou "geniul" isi framanta mintea cu tot felul de intrebari.De mai bine de o luna se hotarase sa scrie un roman, dar pe foaia alba din fata lui nu se putea zari decat titlul mare, cu litere labartate , parca strambandu-se la el, ironizandu-i neputinta.
"Si totusi eu am sa scriu un roman" spuse geniul ridicandu-se de la masa, invartindu-se nervos prin camera, cautand parca sa culeaga de pe tapetul inflorat , idei.Si ideile i se refuzau iar. Dar "geniul" era perseverent. "Am sa-l incep maine.Da, maine.. sigur!Azi ma doare capul. Ma duc sa-mi pregatesc o cafea. Sunt sigur ca maine imi va veni inspiratia. Voi scrie 10 pagini, ba nu.. 100!! " Si parasi camera cu pasi apasati, sub fruntea-i acoperita de par cret, asemeni gandurilor lui incalcite, ideile nasteau sute si sute de intamplari care de care mai fantastice.
Trecusera inca doua saptamani.Geniul la masa de lucru astepta ca de obicei inspiratia divina care intarzia sa apara.Nu-si dorea decat o idee, o idee geniala, de care cum s-ar mai fi agatat! Ar fi scris un roman cum nici Balzac nu a scris. Dar ce.. el era Balzac? El era un "geniu".Doar asa-i spuneau mereu parintii, prietenii, iar bunica nu obisnuia sa-i spuna "micul meu geniu?" Nu putea sa-i dezamageasca. Maine, da maine va scrie un roman.Si ce bucurie atunci!! Toti se vor inghesui la libraria din coltul strazii, unde- o Doamne ce imagine!! - cartea lui, in mii de exemplare .. va triumfa! Va reusi! Ii mai trebuie doar timp.Iar timpul la un geniu nu are importanta.Si astfel, mai trecura alte saptamani, luni, ani.. il puteai vedea mereu asteptand la masa lui de lucru.. ce astepta? Inspiratia, bineinteles.Doar asta a facut mereu.Pana intr-o zi ,cand..
Sa fi fost o zi de iarna, o zi friguroasa cu ger de crapau pietrele..cand sunetul soneriei tulbura linistea "geniului".Deschise usa cu gesturi de om obosit, si nu mica ii fu mirarea cand zari in prag o faptura firava si parca ireala.
"Cine esti?" "Cine sunt eu?Glumesti poate.Doar ma cunosti.Nu-mi pronunti mereu numele?" "Nu inteleg". "Nu intelegi?? Sunt MAINE.Si am venit sa-mi dai ce mi-ai promis.Sa stii ca nu te-as fi deranjat daca nu m-ai fi facut sa te astept atata! Mi-ai promis un roman, ba nu!! Sute de romane!!Hai,nu mi le dai?!"
Geniul ramase cu gura cascata,tinand in mana stiloul, cu ochelarii cazuti pe nas.Sub parul cret, ideile incepura sa se coaca, sa devina rumene,numai bune de pus pe hartie.Dar era prea tarziu. Ziua de maine il lua cu ea intr-o lume in care nu mai erau genii, ci doar oameni simpli care-si purtau ideile la vedere intr-o sticla legata la gat astfel incat sa le aiba mereu la indemana.
In casa ramasa pustie, intr-o camera intunecoasa, pe un birou din lemn de brad, statea o coala de hartie ingalbenita pe care se lafaia un titlu cu litere uracioase, ironice, razand parca..
Si asa au murit geniile.
In lumina obscura a unei lampi de birou "geniul" isi framanta mintea cu tot felul de intrebari.De mai bine de o luna se hotarase sa scrie un roman, dar pe foaia alba din fata lui nu se putea zari decat titlul mare, cu litere labartate , parca strambandu-se la el, ironizandu-i neputinta.
"Si totusi eu am sa scriu un roman" spuse geniul ridicandu-se de la masa, invartindu-se nervos prin camera, cautand parca sa culeaga de pe tapetul inflorat , idei.Si ideile i se refuzau iar. Dar "geniul" era perseverent. "Am sa-l incep maine.Da, maine.. sigur!Azi ma doare capul. Ma duc sa-mi pregatesc o cafea. Sunt sigur ca maine imi va veni inspiratia. Voi scrie 10 pagini, ba nu.. 100!! " Si parasi camera cu pasi apasati, sub fruntea-i acoperita de par cret, asemeni gandurilor lui incalcite, ideile nasteau sute si sute de intamplari care de care mai fantastice.
Trecusera inca doua saptamani.Geniul la masa de lucru astepta ca de obicei inspiratia divina care intarzia sa apara.Nu-si dorea decat o idee, o idee geniala, de care cum s-ar mai fi agatat! Ar fi scris un roman cum nici Balzac nu a scris. Dar ce.. el era Balzac? El era un "geniu".Doar asa-i spuneau mereu parintii, prietenii, iar bunica nu obisnuia sa-i spuna "micul meu geniu?" Nu putea sa-i dezamageasca. Maine, da maine va scrie un roman.Si ce bucurie atunci!! Toti se vor inghesui la libraria din coltul strazii, unde- o Doamne ce imagine!! - cartea lui, in mii de exemplare .. va triumfa! Va reusi! Ii mai trebuie doar timp.Iar timpul la un geniu nu are importanta.Si astfel, mai trecura alte saptamani, luni, ani.. il puteai vedea mereu asteptand la masa lui de lucru.. ce astepta? Inspiratia, bineinteles.Doar asta a facut mereu.Pana intr-o zi ,cand..
Sa fi fost o zi de iarna, o zi friguroasa cu ger de crapau pietrele..cand sunetul soneriei tulbura linistea "geniului".Deschise usa cu gesturi de om obosit, si nu mica ii fu mirarea cand zari in prag o faptura firava si parca ireala.
"Cine esti?" "Cine sunt eu?Glumesti poate.Doar ma cunosti.Nu-mi pronunti mereu numele?" "Nu inteleg". "Nu intelegi?? Sunt MAINE.Si am venit sa-mi dai ce mi-ai promis.Sa stii ca nu te-as fi deranjat daca nu m-ai fi facut sa te astept atata! Mi-ai promis un roman, ba nu!! Sute de romane!!Hai,nu mi le dai?!"
Geniul ramase cu gura cascata,tinand in mana stiloul, cu ochelarii cazuti pe nas.Sub parul cret, ideile incepura sa se coaca, sa devina rumene,numai bune de pus pe hartie.Dar era prea tarziu. Ziua de maine il lua cu ea intr-o lume in care nu mai erau genii, ci doar oameni simpli care-si purtau ideile la vedere intr-o sticla legata la gat astfel incat sa le aiba mereu la indemana.
In casa ramasa pustie, intr-o camera intunecoasa, pe un birou din lemn de brad, statea o coala de hartie ingalbenita pe care se lafaia un titlu cu litere uracioase, ironice, razand parca..
Si asa au murit geniile.
Sa vorbim azi despre feiricire
Ce e fericirea?Pentru unii este un scop,un tzel, sau o promisiune.. mereu departe.. mereu in cautarea ei.. Se masoara in pasi drumul pana la ea.. ups ,uite ca drumul e tot mai lung, e nesfarsit chiar as putea spune, e la fel ca zarea , e la fel ca Fata Morgana, tot mai greu de atins..Cand de fapt fericirea e o stare de spirit, e un puf de papadie care daca il prinzi ai vrea sa nu-i mai dai drumul, caci simti cum soarele se cuibareste in suflet si iti da aripi sa ajungi cat de sus ti-ai dori.Iar de acolo de sus totul ti se pare mai frumos,ai putea crede chiar ca Paradisul e aici pe Pamant.De ce ai nevoie pentru a fi fericit? Acum..aici, in aceasta clipa?Iti vei da seama ca de nimic.. ci doar de tine insuti..si atunci vei descoperi ca viata e un dar si te vei bucura de ea! Nu ai nevoie de nimeni ca sa fii fericit, in schimb poti imparti bucuria cu el/ea ,nimeni nu ti-o implanteaza si nimeni nu ti-o poate lua,restul nu e decat dependenta... asa ca fii liber, elibereaza-te si simte ca traiesti, caci cine cauta fericirea nu o va gasi, iar daca o va gasi nu o va trai decat pe jumatate!
OM
OM
Malena
Tuesday February 20, 2007 - 11:44am
Human stupidity has no limits. Mix of envy, ignorance, jealousy, the resentment that you can't have what it can't possibly be yours, transforms in a monster that spreads its tentacles, ready for destruction. Always, what came out of the borders roused extreme acts. It's easier to judge than to understand, easier to criticize than tolerate. What is not like you or you don't know scares you , and fear (as a sign of weakness ) leads to violence when accumulates in the spirit of a pack. Human wickedness tries to destroy at any cost. ":Malena" stays behind all this as a proof of strength and love.
*
Prostia umana nu are limite.Amalgam de invidie,ignoranta, gelozie, ciuda ca ceea ce doresti nu poate fi al tau , se transforma intr-un monstru care-si intinde tentaculele pregatit sa distruga.Dintotdeauna ceea ce a iesit din tipare a starnit reactii extreme, e mai usor sa hulesti decat sa intelegi, e mai usor sa critici decat sa tolerezi.Ce nu seamana sau nu se cunoaste sperie, iar teama (semn de slabiciune) duce la violenta atunci cand se acumuleaza in spirit de haita.Rautatea umana nu numai ca e ignoranta si intoleranta, dar cauta sa distruga, sa anihileze prin orice modalitate."Malena" ramane dincolo de toate astea, o dovada a rezistentei si iubirii.
OM
In sogno
Entry for October 20, 2006
AMEDEO MINGHI Album: MINGHI STUDIO COLLECTION (1999) IN SOGNO lyrics
Friday October 20, 2006 - 11:00pm
AMEDEO MINGHI Album: MINGHI STUDIO COLLECTION (1999) IN SOGNO lyrics
Friday October 20, 2006 - 11:00pm
In sogno croce e delizia sei Tu dolce ed atroce Tu sei.. ti sognai.. In sogno non c'è nè un prima nè un poi. Subito è amore fra noi e svegliarsi fa male. E' un peccato un pianto non consolato. Io, mi legavo più a Te, croce affettuosa per me. Ti sognai, semplificando la vita. Chi è più contento di noi tutti addolciti così, ed i baci sembravano vivi.. ma Tu sparivi, ed anch'io.. E mi stringevo più a Te, non mi chiedevo se il sogno era il sogno di un sogno lontano.... E ti cercavo la mano. Tu, te ne andavi così, a fior di labbra, così. Era un sogno e non era la vita, e sei sparita così.. Io non ti ho detto rimani... Tu, non mi hai chiesto il perchè.. E mi stringevo più a Te. Mi preparavo così a lasciarti . Ma intanto ti amavo e ti tormentavo le mani. io, tormentato da Te, se amarti in sogno, è così è per sempre, ma perderti in sogno... perderti pure è per sempre.
De ce?
Tuesday August 29, 2006 - 07:28pm
Tot ce imi vine in minte este intrebarea "De ce?" restul sunt doar cuvinte care nu se spun, doar ganduri care ranesc, doar iluzii care nu vor sa mai fie.. pasari negre pe care le-am alungat si in locul lor a ramas cerul gol ca un imens semn de intrebare.Singuratatea e intotdeauna mai grea in doi.Orgoliul isi arata coltii..iar cuvintele isi ascut taisul.Vezi cum lucrurile iti scapa de sub control,o iau la goana, la vale,tot mai jos..E trist sa vezi cum totul sa farama, si mai trist e sa intelegi si sa te intrebi totusi "de ce?".......
OM
Decor
Tuesday March 14, 2006 - 06:03pm
Decor de iarna, solitar.Copacii goi plang sub zapada adormita.Oameni cu privirile sterse,moarte,ratacite, oameni imbulzindu-se in tramvai.Cati dintre ei stiu de ce,unde, spre ce..? Cati dintre ei mai sunt constienti de ei insisi? Cati dintre ei nu se pierd in patimi, rutini, teluri fara rost si chiar in privirea persoanei dorite?!Oare daca te cauti pe tine insuti in ceilalti nu te pierzi, iar daca incerci sa-i gasesti pe ceilalti in tine nu te minti? Minciuna...m-am intalnit azi cu ea, avea mai multe fetze, si de fiecare data o gaseam in ochii plecati, care nu aveau curaj de a-i privi pe ai mei...E un frig in Martie asta..un frig de-ti ingheata gandurile dar nu te opreste din mers.Chiar daca drumul e spre nicaieri..Cu gandurile amutite, ma pierd si eu in decor..decor de iarna in luna lui Marte..
OM
Decor de iarna, solitar.Copacii goi plang sub zapada adormita.Oameni cu privirile sterse,moarte,ratacite, oameni imbulzindu-se in tramvai.Cati dintre ei stiu de ce,unde, spre ce..? Cati dintre ei mai sunt constienti de ei insisi? Cati dintre ei nu se pierd in patimi, rutini, teluri fara rost si chiar in privirea persoanei dorite?!Oare daca te cauti pe tine insuti in ceilalti nu te pierzi, iar daca incerci sa-i gasesti pe ceilalti in tine nu te minti? Minciuna...m-am intalnit azi cu ea, avea mai multe fetze, si de fiecare data o gaseam in ochii plecati, care nu aveau curaj de a-i privi pe ai mei...E un frig in Martie asta..un frig de-ti ingheata gandurile dar nu te opreste din mers.Chiar daca drumul e spre nicaieri..Cu gandurile amutite, ma pierd si eu in decor..decor de iarna in luna lui Marte..
OM
Cu brate de vara..
Wednesday March 22, 2006 - 11:43pm
Velvet sky. With no wrinkles, no shadows, a burned blue. Sky that is about to fall over me, hanging by miracle , like a curtain on the big scene of life. The air splits in strips of silk around my body , curling with feline movements , barely perceptible. Someone talks a few steps next to me about an accident. 2 trams crushed. I wait and I don't wait the driver to get on the bus. A boy threw himself into the chair next to mine and a wave of sickly perfume hit me, too sweet..I'm trying to trick my senses not to feel it anymore, with no success. At the radio , an old romanian music, with bittersweet fragrance that makes me think about times long forgotten. A lot of lights dress the city, in many colors. A cat profile appears in the orange of a window, with its whiskers vibrating like violin strings..The car quickly and smoothly slips like in a dream. Once again , the fresh air outside that I greet with joy. It smells like summer, not like spring, but like summer with its black, dense foliage, whispering in the wind under the gentle moon light , with insects, rumors, snakes of shadows and light, wild vegetation, with arms of brenches, ground and perfume.This air throws me directly in the middle of those summers of bliss (it was hard to translate this from romanian, I think I didn't succeed in recreating the feeling ~)
*
Cer de catifea.Catifea fara cute, fara umbre, de un albastru ars.Cer gata sa cada pe mine , agatat printr-un miracol, ca o cortina deasupra marii scene a vietii.Aerul se desparte in fasii de matase fina in jurul trupului meu,se unduieste cu miscari de felina, abia perceptibile.Cineva vorbeste la cativa pasi de mine despre un accident.S-au ciocnit doua tramvaie in vale.Astept si nu astept soferul sa urc in maxi.Un baiat se tranteste pe scaun langa mine cu un val de parfum gretos, prea dulce.Incerc sa-mi pacalesc simturile, sa nu-l mai simt, fara succes.La radio o muzica romaneasca, veche, cu miresme dulci-amarui ma duce cu gandul la vremuri ce nu mai sunt.Lumini multe imbraca orasul ,de felurite forme, culori...Un profil de pisica acopera miezul de portocala al unui geam.Mustatile ii vibreaza ca niste multiple corzi de vioara, parca i le si vad... :) Masina aluneca lent si rapid ca un vis.Din nou, aerul de afara pe care il intampin cu bucurie.Imi miroase a vara.Nu a primavara ci a vara cu frunzis des si negru ce freamata in soapte de vant sub mangaierea lunii, cu miresme, insecte, zvonuri, serpi de lumini si umbre, cu vegetatie salbatica si coapta, cu brate de crengi si pamant parfumat.Aerul asta ma arunca direct in miezul acelor veri de uitare de sine...
OM
Velvet sky. With no wrinkles, no shadows, a burned blue. Sky that is about to fall over me, hanging by miracle , like a curtain on the big scene of life. The air splits in strips of silk around my body , curling with feline movements , barely perceptible. Someone talks a few steps next to me about an accident. 2 trams crushed. I wait and I don't wait the driver to get on the bus. A boy threw himself into the chair next to mine and a wave of sickly perfume hit me, too sweet..I'm trying to trick my senses not to feel it anymore, with no success. At the radio , an old romanian music, with bittersweet fragrance that makes me think about times long forgotten. A lot of lights dress the city, in many colors. A cat profile appears in the orange of a window, with its whiskers vibrating like violin strings..The car quickly and smoothly slips like in a dream. Once again , the fresh air outside that I greet with joy. It smells like summer, not like spring, but like summer with its black, dense foliage, whispering in the wind under the gentle moon light , with insects, rumors, snakes of shadows and light, wild vegetation, with arms of brenches, ground and perfume.This air throws me directly in the middle of those summers of bliss (it was hard to translate this from romanian, I think I didn't succeed in recreating the feeling ~)
*
Cer de catifea.Catifea fara cute, fara umbre, de un albastru ars.Cer gata sa cada pe mine , agatat printr-un miracol, ca o cortina deasupra marii scene a vietii.Aerul se desparte in fasii de matase fina in jurul trupului meu,se unduieste cu miscari de felina, abia perceptibile.Cineva vorbeste la cativa pasi de mine despre un accident.S-au ciocnit doua tramvaie in vale.Astept si nu astept soferul sa urc in maxi.Un baiat se tranteste pe scaun langa mine cu un val de parfum gretos, prea dulce.Incerc sa-mi pacalesc simturile, sa nu-l mai simt, fara succes.La radio o muzica romaneasca, veche, cu miresme dulci-amarui ma duce cu gandul la vremuri ce nu mai sunt.Lumini multe imbraca orasul ,de felurite forme, culori...Un profil de pisica acopera miezul de portocala al unui geam.Mustatile ii vibreaza ca niste multiple corzi de vioara, parca i le si vad... :) Masina aluneca lent si rapid ca un vis.Din nou, aerul de afara pe care il intampin cu bucurie.Imi miroase a vara.Nu a primavara ci a vara cu frunzis des si negru ce freamata in soapte de vant sub mangaierea lunii, cu miresme, insecte, zvonuri, serpi de lumini si umbre, cu vegetatie salbatica si coapta, cu brate de crengi si pamant parfumat.Aerul asta ma arunca direct in miezul acelor veri de uitare de sine...
OM
chiar acum
Monday March 6, 2006 - 11:33pm
If I could embrace the mountains with my hands, if I could dress in the bark of a tree, the leaves caressing my face, branches to grow from my finger nails and roots to deepen into the ground, a lake to grow around me and inside me, to lure the stars in it, at night, to catch them as a spider catches its preys. And in the autumn time, to fall of with each leaf that leaves, carried by the wind in a crazy dance over the hills, roads, lakes and woods. To rest tired on the shoulder of a statue, to look at the people that pass in a hurry, all the time different people, ..
de as putea cuprinde intr-o imbratishare muntii...de as putea sa ma imbrac cu coaja unui copac, frunzele sa-mi magaie chipul, crengi sa-mi creasca din unghii si radacini sa m-afund in pamant..un lac sa creasca in adancul meu, sa prind in el, sa ademenesc noaptea stelele...Sa le prind cum intr-o panza isi prinde paianjenul prada..Iar toamna sa ma desprind cu fiecare frunza, sa plutesc in aer dusa de vant , sa dansez un dans nebun peste campuri si drumuri ,lacuri si paduri..Sa ma asez ostenita pe umerii unei statui, sa privesc oamenii cum trec grabiti mereu altii...in nestire........nu mi-ar mai trebui nimic.(Sepultura- "Enforcamento")
OM
If I could embrace the mountains with my hands, if I could dress in the bark of a tree, the leaves caressing my face, branches to grow from my finger nails and roots to deepen into the ground, a lake to grow around me and inside me, to lure the stars in it, at night, to catch them as a spider catches its preys. And in the autumn time, to fall of with each leaf that leaves, carried by the wind in a crazy dance over the hills, roads, lakes and woods. To rest tired on the shoulder of a statue, to look at the people that pass in a hurry, all the time different people, ..
unconsciously
I'd need nothing else ( Sepultura "Enforcamento")
*
OM
Friday, July 17, 2009
Poate cuvintele mele vor ajunge in final acolo unde trebuie..
Friday October 27, 2006 - 10:58pm
Dezamagire
Amore impossibile
Amore impossibile - Tiromancino
Rimani qui, scende la sera sopra di noi, si poserà
e aspetteremo così, la primavera solo se vuoi, ci troverà
Mi perdo dentro ai tuoi occhi che sorridono, ma ora so
E' amore impossibile quello che mi chiedi
sentire cio' che tu sola senti e vedere cio' che vedi
Chiudere la realtà, dentro la tua isola
ma non perdere la voglia di volare perchè
l'amore è amore impossibile
quando non riesce a inseguire è irraggiungibile
Senso di libertà, oltre le stelle e il cielo
che è nascosto sul fondo dell'anima
Rimani qui, non sei da sola se partirai, ti seguirò
e ce ne andremo così senza paura
tempo per noi, si troverà mi perdo,
dentro ai tuoi sogni che mi avvolgono, ma ora so
E' amore impossibile quello che mi chiedi...
sentire cio' che tu sola senti e vedere cio' che vedi
Chiudere la realtà dentro la tua isola ma
non perdere la voglia di volare perchè
l'amore è amore impossibile
quando non riesce a inseguire è irraggiungibile
Senso di libertà oltre le stelle e il cielo
che è nascosto sul fondo dell'anima
Chiudere la realtà, dentro la tua isola
ma non perdere la voglia di volare
perchè l'amore è amore impossibile
quando non riesce a inseguire è irraggiungibile
senso di libertà, oltre le stelle e il cielo
che è nascosto sul fondo dell'anima
che è nascosto sul fondo dell'anima
che è nascosto sul fondo dell'anima
che è nascosto sul fondo dell'anima
Ia-ma in brate
Sunday September 16, 2007 - 09:11pm
De data asta nu voi vorbi eu.. voi transcrie un articol al carui autor nu-l mai stiu, si nici unde l-am gasit, dar mi-a placut, asa ca l-am pastrat intr-un colt al jurnalului meu.Daca toti barbatii ar gandi sau ar vorbi despre femeie asa cum o face omul acesta.. dar hai totusi sa nu visam cu ochii deschisi .. lucruri imposibile.
"Ia-ma in brate
Oricat ai incerca sa o descrii, ea este ireala.Invapaindu-ti inima, ea te invata ca gesturile sunt literele.In preajma ei toate lucrurile au o stralucire aparte.Cu ea spui ca mergi dar de fapt plutesti.Asa de "ca tine" si totusi altfel.Ea cand mangaie , imblanzeste, celulele tale mor si se nasc. Daca-ti spune ca iubeste palpita si frunzele copacilor.Daca din greseala gandesti imaginea ei, somnul tau devine un dans pe carbuni aprinsi.
Ea, femeia, pe care n-o consideram egala noastra, dar care macar o data pe zi , ne este superioara, merita mai mult decat ne-am invatat sa-i oferim! O consideram egala noastra doar atunci cand avem de facut lucruri grele si succesul nu se profileaza.Si e aproape in totdeauna in planul secund cand triumful ne poarta pe brate.Uitati-va la ea si mirati-va! De unde are atatea idei de cum sa se imbrace? De ce ii plac atat de mult miresmele? De unde gratia? Ascultati-o si daca aveti puterea s-o recunoasteti, veti spune ca vorbeste cu aceleasi cuvinte o alta fiinta.Sexul ei psihologic e ceea ce ne descumpaneste.Uneori mai mult decat sexul ei anatomic si caracterele sexuale.Ea isi traieste realitatea biologica intr-un mod atat de natural si de simplu, spre deosebire de barbat, care daca nu asuda , sa fie bogat, realizat, nu are sens.EA pune accentul pe forta inimii.Asteapta tandrete si mangaiere, cuvinte care sa-i acopere/ descopere intimitatile.Dar cel mai mult ea vrea sa fie luata in brate.Pare greu de crezut, ca femeia, despre care in mii de ani s-a spus ca aduce barbatul la sapa de lemn, sa ceara doar atat.Totusi, in momentele de liniste si intimitate luatul in brate nu trebuie sa lipseasca.Ganditi-va ca ,spre deosebire de baieti, in procesul formarii viitoarei femei, fetitzele stau mai mult pe langa mame, si in mai toate situatiile traumatizante sunt luate in brate si mangaiate; la fel si in momentele de bucurie.Ceea ce la baieti, ca viitori barbati, trebuie sa recunoastem, e mai mult formal.Oricum, barbatul care isi iubeste cu adevarat femeia, o ia in brate nu numai cand vrea sa faca dragoste cu ea, ci si pentru ca, dupa ce a facut dragoste se simte implinit numai cu acea femeie.
"Ia-ma in brate" spus de femeia care se afla langa umarul tau este o invitatie discreta la a marturisi ca prin gestul acesta, ea reprezinta totul pentru tine.Barbatul care nu raspunde lui "ia-ma in brate" chiar cu luatul in brate intelege iubirea doar ca un act mecanic si e un animal singur."
De data asta nu voi vorbi eu.. voi transcrie un articol al carui autor nu-l mai stiu, si nici unde l-am gasit, dar mi-a placut, asa ca l-am pastrat intr-un colt al jurnalului meu.Daca toti barbatii ar gandi sau ar vorbi despre femeie asa cum o face omul acesta.. dar hai totusi sa nu visam cu ochii deschisi .. lucruri imposibile.
"Ia-ma in brate
Oricat ai incerca sa o descrii, ea este ireala.Invapaindu-ti inima, ea te invata ca gesturile sunt literele.In preajma ei toate lucrurile au o stralucire aparte.Cu ea spui ca mergi dar de fapt plutesti.Asa de "ca tine" si totusi altfel.Ea cand mangaie , imblanzeste, celulele tale mor si se nasc. Daca-ti spune ca iubeste palpita si frunzele copacilor.Daca din greseala gandesti imaginea ei, somnul tau devine un dans pe carbuni aprinsi.
Ea, femeia, pe care n-o consideram egala noastra, dar care macar o data pe zi , ne este superioara, merita mai mult decat ne-am invatat sa-i oferim! O consideram egala noastra doar atunci cand avem de facut lucruri grele si succesul nu se profileaza.Si e aproape in totdeauna in planul secund cand triumful ne poarta pe brate.Uitati-va la ea si mirati-va! De unde are atatea idei de cum sa se imbrace? De ce ii plac atat de mult miresmele? De unde gratia? Ascultati-o si daca aveti puterea s-o recunoasteti, veti spune ca vorbeste cu aceleasi cuvinte o alta fiinta.Sexul ei psihologic e ceea ce ne descumpaneste.Uneori mai mult decat sexul ei anatomic si caracterele sexuale.Ea isi traieste realitatea biologica intr-un mod atat de natural si de simplu, spre deosebire de barbat, care daca nu asuda , sa fie bogat, realizat, nu are sens.EA pune accentul pe forta inimii.Asteapta tandrete si mangaiere, cuvinte care sa-i acopere/ descopere intimitatile.Dar cel mai mult ea vrea sa fie luata in brate.Pare greu de crezut, ca femeia, despre care in mii de ani s-a spus ca aduce barbatul la sapa de lemn, sa ceara doar atat.Totusi, in momentele de liniste si intimitate luatul in brate nu trebuie sa lipseasca.Ganditi-va ca ,spre deosebire de baieti, in procesul formarii viitoarei femei, fetitzele stau mai mult pe langa mame, si in mai toate situatiile traumatizante sunt luate in brate si mangaiate; la fel si in momentele de bucurie.Ceea ce la baieti, ca viitori barbati, trebuie sa recunoastem, e mai mult formal.Oricum, barbatul care isi iubeste cu adevarat femeia, o ia in brate nu numai cand vrea sa faca dragoste cu ea, ci si pentru ca, dupa ce a facut dragoste se simte implinit numai cu acea femeie.
"Ia-ma in brate" spus de femeia care se afla langa umarul tau este o invitatie discreta la a marturisi ca prin gestul acesta, ea reprezinta totul pentru tine.Barbatul care nu raspunde lui "ia-ma in brate" chiar cu luatul in brate intelege iubirea doar ca un act mecanic si e un animal singur."
Dimineata
Wednesday February 22, 2006 - 10:05am
o dimineata cu ceatza, cu dor, cu o durere de cap si cu o matza somnoroasa toata numai mustati :)
o dimineata cu ceatza, cu dor, cu o durere de cap si cu o matza somnoroasa toata numai mustati :)
About the colours of my soul
Friday March 31, 2006 - 08:50am
Lacrimile mele sunt ca ploaia in miez fierbinte de vara ce duce cu sine tot praful si uzura acumulate, lasand sufletul curat in urma. Uneori, lacrimile mele sunt ca acele ploi de toamna tarzie, reci si monotone, ce erodeaza si obosesc materia. Iar alteori, lacrimile-mi sunt furtuna, impreunata cu forta si furie,ce striga si se revolta, zbuciuma si tresalta, pentru a se opri asa cum a inceput.
Dragostea mea..e ca dansul pufului de papadie ce se inalta tot mai sus la albastrul cerului, se lasa mangaiat de caldura soarelui intr-o dulce nepasare.Iubirea mea e ca focul, totala si distrugatoare, acaparatoare, consumand materia , transformand-o.Dragostea mea e ca vantul ce-mi mangaie obrazul pentru ca apoi sa se imprastie, sa fie pretutindeni, sa cuprinda lumea intreaga.Dragostea mea e ca parfumul florilor rare, odata simtit, nu-l mai poti uita, si il iei cu tine oriunde ai fi, cautandu-l in fiecare floare..Dragostea mea e ca alunecarea lenta a norilor la apus de soare, sfidand prin culorile vii sfarsitul unei zile.Dragostea mea e ca o barca in mijlocul marii, uneori se lasa purtata de vant, alteori se lupta cu valurile..
Libertatea mea..e ca un strigat ce se sparge in mii de fragmente..Libertatea mea sunt eu, dincolo de cuvinte si ganduri, e zborul unei randunici inchis in mine..
OM.
Lacrimile mele sunt ca ploaia in miez fierbinte de vara ce duce cu sine tot praful si uzura acumulate, lasand sufletul curat in urma. Uneori, lacrimile mele sunt ca acele ploi de toamna tarzie, reci si monotone, ce erodeaza si obosesc materia. Iar alteori, lacrimile-mi sunt furtuna, impreunata cu forta si furie,ce striga si se revolta, zbuciuma si tresalta, pentru a se opri asa cum a inceput.
Dragostea mea..e ca dansul pufului de papadie ce se inalta tot mai sus la albastrul cerului, se lasa mangaiat de caldura soarelui intr-o dulce nepasare.Iubirea mea e ca focul, totala si distrugatoare, acaparatoare, consumand materia , transformand-o.Dragostea mea e ca vantul ce-mi mangaie obrazul pentru ca apoi sa se imprastie, sa fie pretutindeni, sa cuprinda lumea intreaga.Dragostea mea e ca parfumul florilor rare, odata simtit, nu-l mai poti uita, si il iei cu tine oriunde ai fi, cautandu-l in fiecare floare..Dragostea mea e ca alunecarea lenta a norilor la apus de soare, sfidand prin culorile vii sfarsitul unei zile.Dragostea mea e ca o barca in mijlocul marii, uneori se lasa purtata de vant, alteori se lupta cu valurile..
Libertatea mea..e ca un strigat ce se sparge in mii de fragmente..Libertatea mea sunt eu, dincolo de cuvinte si ganduri, e zborul unei randunici inchis in mine..
OM.
Both sides ,now
Both Sides, Now by Joni Mitchell
Rows and flows of angel hair
And ice cream castles in the air
And feather canyons everywhere
I've looked at clouds that way
But now they only block the sun
They rain and snow on everyone
So many things I would have done
But clouds got in my way
I've looked at clouds from both sides now
From up and down, and still somehow
It's cloud illusions
I recall I really don't know clouds at all
Moons and Junes and Ferris wheels
The dizzy dancing way you feel
As every fairy tale comes real
I've looked at love that way
But now it's just another show
You leave 'em laughing when you go
And if you care, don't let them know
Don't give yourself away
I've looked at love from both sides now
From give and take, and still somehow
It's love's illusions I recall I really don't know love at all
Tears and fears and feeling proud
To say "I love you" right out loud
Dreams and schemes and circus crowds
I've looked at life that way
But now old friends are acting strange
They shake their heads, they say
I've changed
Well something's lost, but something's gained
In living every day
I've looked at life from both sides now
From win and lose and still somehow
It's life's illusions I recall
I really don't know life at all
I've looked at life from both sides now
From up and down, and still somehow
It's life's illusions I recall
I really don't know life at all
Subscribe to:
Posts (Atom)
