Insemnari foarte vechi...
Mesaje catre necunoscut
1.Undeva,departe, un strigat se aude.E noapte si luna se ascunde-n nori.Fereastra se deschide si vantul imi bate in spate..perdeaua se zbuciuma alba,zbucium de fluture captiv.Umbra imi cade pe fatza plecata iar parul luceste in umbra..Ma uit in oglinda,cu ochii mari, caut forme ciudate,le gasesc.Sunt Eu, aceeasi dintotdeauna,poate schimbata putin, pentru ca iubesc..iubesc misterul, marea si luna, vantul, furtuna..In ochii aceia mari se citesc toate dorintele mele..daca l-as avea, as avea totul!?
2.Cu lumanarea aprinsa inaintam pe dalele reci,desculta.Cioburi de sticla ma raneau dar nu-mi pasa.Chemari si soapte ma ademeneau,vrajindu-ma..Treceam ca o fantasma alba pe la geamurile deschise larg spre noaptea albastra.Am impins usa de fier si panze de paianjen m-au invaluit...mergeam,mergeam spre acel ceva ce ma chema.Se auzira pasi.Un strigat ascutit ca de pasare strapunse tacerea infiorandu-ma.Vantul imi stinse lumanarea lasandu-ma in bezna.Intr-un colt, o umbra in lanturi.Lacrimi grele simt pe obrajii mei.L-am chemat...dar strigatul mi s-a spart de ziduri.Cine era??..si de ce ma chemase in acel loc pustiu din inima mea!?
3.E amiaza de toamna linistita..dar un intuneric a cuprins tot orasul.E frig, ceata si ploua domol.Picaturile se scurg pe geam,lasand dare murdare.Ploaia imi macina sufletul,picatura cu picatura de parca sufletul meu ar fi piatra..si nu e.Oameni grabiti alearga in ploaie.Ma strang langa pervaz, in haina mea lunga.E frig si tot tremur..In casa e liniste si umbra,doar ceasul din hol se aude cum bate.Timpul se scurge,la fel ca si ploaia in sufletul meu.Iti spune sa te grabesti..iar tu nu-l asculti!
OM.
