devoratorul de suflet

Orasul isi intinde ca o caracatita tentaculele uriase.. se deformeaza , se intinde si se lateste sub caldura noptii.. merg si nu ma opresc caci vreau sa-mi obosesc corpul, sa ajung extenuata la destinatie in speranta unui somn profund, fara vise.Si totusi orasul acesta pe care credeam ca-l cunosc mai bine decat liniile din palma mea stanga, imi apare diferit in seara asta.. pustiu, ceva important ii lipseste.. ceva important a pierdut.Simturile mi-au reinviat, acum sunt exacerbate.Trec pe langa o gradina cu regina noptii si parfumul ei ma termina.Cantecul greierilor ma umple de placere si visare.Dar placerea merge mana in mana cu durerea si dorul in seara asta. Ma simt de parca cineva mi-a daramat scutul protector, si acum se vede direct in sufletul meu, sunt expusa. Dar nu am puterea sa-mi revin, nu inca. Sunt ca o prada usoara intr-un ocean de rechini. In ultimele doua zile am atras mai mult ca oricand atentia si comentariile cu tenta obscena ale acelor nimicuri pe care ii intalnesti mai pretutindeni in acest oras.Ieri am raspuns cu indiferenta, urechile mele nici nu le-au receptat, azi ..mi-au facut scarba.Chiar si simplul comentariu "ce fata frumoasa.." pe care de obicei il ignor, azi ma irita. Il iau ca pe o ofensa.Prietenii ma cauta, nu le raspund.Vreau sa fiu numai eu si cu mine, sa ma reintregesc, caci nu mai sunt intreaga. O parte din mine s-a rupt si refuza sa se intoarca la mine.Rataceste si probabil inca il cauta, crezand ca indiferent unde ar fi chiar acum, il poate ajunge din urma.Dar la ce bun? ii spun eu.. daca el nu vede si nu simte la fel.. Il simt ca fiind al meu,facut exact ca pentru mine.. desi nu este.Pana acum simturile nu m-au inselat, dar totul are un inceput.Simt ca nu s-a sfarsit ci de abia incepe, fara ca eu sa mai fac nimic..si iarasi spun.. pana acum simturile nu m-au inselat, dar totul are un inceput...Simt cum oboseala, ca un medicament isi face efectul, imi face pleoapele din plumb.O primesc cu bucurie, caci fiecare noapte ce trece ma indeparteaza tot mai mult de acele cateva secunde in care, cu un simplu gest am pierdut prietenie, incredere si mandrie.In care mi-am dezgolit sufletul si nu trebuia .Mi-am dorit sa-l mai vad o data inainte de a pleca, si dorinta mi s-a implinit intr-un mod haios, (la fel cum si S. cand si-a dorit sa mai stea in Iasi si-a primit ce si-a dorit ... trenul a amanat plecarea si despartirea a fost mai lunga decat trebuia.)masina in care eram s-a intersectat cu masina lui si pentru cateva momente am putut sa-i vad chipul.
OM