The end of the road

He tells me to visualize a path ,to imagine how my feet touch the ground ,the physical sensation and noise that occurs at the impact.. The walls have fallen , the space spanned ,and I can see a plain burned by the sun and the wind softly moving the dried herbs.The path is so narrow that I can barely step.. undulating like a snake. Images change with dizzying speed . Now I'm on the edge of the mountain Ceahlau, not alone, someone is fallowing me a few meters behind. I am now in the forest, tall tree trunks rise like columns to heaven .. and suddenly .. memory film breaks. I'm now surrounded by black rocks that are over my head and join and separate, and again unite ..bluish black rocks. The sky is full of  threatening clouds and there is a silence like in a tomb ..I'm getting out of the dome of rocks and there's the end of the road. In front of me there is a gap and dawn at my feet the world lies green, beautiful , endless. The sun shines gentle, reddish , in a sunset . I feel dissipating and merging with the universe. I have no words ..And all this in just a few seconds .. like in a dream .OM


 Imi spune sa vizualizez o carare, sa-mi imaginez cum talpile mele ating pamantul, senzatia fizica si zgomotul care se produce la impact.. .. Zidurile au cazut, spatiul s-a intins, vad o campie arsa de soare si vantul miscand usor ierburile uscate; cararea e atat de ingusta ca abia pot pasi ..si unduitoare ca un corp de sarpe.Imaginile se schimba cu viteza ametitoare.Acum sunt pe marginea muntelui, pe Ceahlau, si nu sunt singura, cineva ma urmeaza la cativa metri; acum sunt in padure, trunchiurile inalte de brad se inalta ca niste coloane la cer ..si brusc.. filmul amintirii se rupe.. sunt acum inconjurata de stanci negre care se unesc deasupra capului meu si iar se despart,si iar se unesc.. roci negre cu reflexe albastrui.. cerul e plin de nori amenintatori si e o liniste ca de mormant..Inaintez singura , ies de sub acea cupola de stanci, si ma aflu la sfarsitul drumului.. in fata-mi se deschide prapastia iar acolo jos , la picioarele mele se intinde lumea intreaga, verde , minunata si fara sfarsit.Razele soarelui stralucesc blande, rosietice, intr-un apus.Am senzatia de disipare si contopire cu universul.Nu am cuvinte..
Si toate astea doar in cateva secunde.. ca intr-un vis.
OM

white trash beautiful

I'm running , it's only me with the road ahead of me; the rhythmic movement of my body, the muscles that flex and relax in the most perfect machine that now has its own consciousness, Just me and the road, and the wind sculpting my cheeks , and this music exploding in my ears and spreading into my brain, a fairy scene of vibrations and neural synapses WHITE TRASH BEAUTIFUL , and everything around me disappears I'M COMIN' HOME TO YOU , my house doesn't exists , it's there where you are , it's always the road that opens up in front of me and swallows me with an unseen force, SHE WAITS FOR HIM EVERY NIGHT , SHE LEAVES THE FRONT DOOR OPEN.. I remember my first flight, a detachment from myself, one part of me climbing to the clouds, another one pulling me down subject to gravity, like in an astral duplication ; I rent the air in transparent strips that whip my body.. THERE'S SOMETHING YOU SHOULD KNOW.. MY HEART BELONGS TO YOU..and my wishper , and my silent cry I SWEAR TO GOD IT'S TRUE.. The darkness surrounds me ..millions of stars are witness to my storm, I'm calling my freedom, I'm calling you. HER LIPS STAY PAINTED RED, NAMETAG'S CROOKED. HER HEART'S BEEN GONE AWHILE WITH THE TRUCK DRIVING MAN THAT TOOK IT. SHE PRAYS FOR HIM EVERY NIGHT, SHE HOPES THAT HE CAN HEAR HER.... I wonder if you've ever heard

Alerg si sunt numai eu si drumul inaintea mea, miscarea ritmica a corpului meu, muschii care se incordeaza si relaxeaza intr-o masinarie perfecta care-si are acum propria constiinta, sunt numai eu si drumul inainte.. si vantul retezandu-mi obrajii, si muzica asta explodandu-mi in urechi, in creier , feerie de vibratii si sinapse neuronale,.. white trash beautiful.. si totul in jur dispare,.. I'm comin' home to you.., casa mea nu exista, e acolo unde esti tu, e drumul mereu care mi se deschide in fata si ma inghite cu o forta uriasa si nevazuta....She waits for him every night, she leaves the front door open....Imi amintesc primul meu zbor, desprindere de mine insami, o parte din mine sus urcand spre nori, o parte tragandu-ma jos supusa gravitatiei, ca-ntr-o dedublare; despic aerul in fasii transparente ce-mi biciuie corpul....there's something you should know..My heart belongs to you...si strigatul meu mut care incearca sa ajunga la tine.. ma intreb oare l-ai auzit vreodata?!....... My heart belongs to you....I swear to God it's true... intunericul ma cuprinde si se inchide in urma mea .. milioane de stele is martore la zbuciumul meu..imi strig libertatea, imi strig dorul, te strig pe tine..Her lips stay painted red, nametag's crooked..Her heart's been gone awhile with the truck driving man that took it..She prays for him every night, she hopes that he can hear her... ma intreb oare m-ai auzit vreodata?!

OM

38˚C

38˚C
Everything around me is about to melt and disappear in a shapeless mass.

The sidewalk is poured pitch, my feet burns and steps are crawling searching for the protection of the shadow at the edge of the road. The air appears to be dancing in the distance like in a dizzying game of wicked fairies. My blood boils. I'm recharging my batteries with the energy of the sun cz I can't stay still , if I would do that maybe I would evaporate. For the thirst that I have right now even a lake wouldn't be enough to satisfy it. I climb Rapa Galbena and when I'm about to cross the street I see behind a pillar a man around 40 with the belly generously pouring over his trousers belt. He takes a photo of me. He sees that I noticed him , I pick up the sun glasses and stare at him , as a sign that I know about it. He runs away.Strange.. I'm telling myself, I look back, no one on the street, no people, no cars, no buildings or beautiful views that could have arisen his interest. 

My steps take me to the first park in my way. I sit under the shadow of a chestnut tree, analyzing the chances to wake up with one of those spiky fruits in my head and preparing my self to enter in the universe of Chuck Palahniuk that I just bought in an antique book store.hmm.. a little out of reality..  I don't judge, cz ' A critic is a lame that teaches others how to run." and with what right I could judge it? It's simple, I like it.. or not! nothing more.Usually if a book doesn't stick on to me from the beginning , I can't finish it. But now is different.I will use my stubbornness in order to take this to an end.I will discover its meanings or maybe not ~ but at least I will be more closer to the world in which he stepped in, and maybe understand him. Maybe the images will appear different in my mind , cz everybody creates his own world inside.

I can't stay much longer in the same place.There's too many things too see and do, and the time is only one.

So I must go farther, leaving you behind..

*

Totul in jurul meu e pe cale sa se topeasca si sa dispara intr-o masa amorfa.Trotuarul e ca smoala proaspat turnata, talpile imi ard iar pasii mei se tarasc cautand umbra pe la marginea drumului.Aerul se vede dansand in zare ca intr-un joc al ielelor ametitor.Sangele imi clocoteste.Imi incarc bateriile cu energia solara caci nu pot sta pe loc, imi pare ca daca as sta m-as evapora.Setea ce-o am chiar acum imi pare ca nu s-ar satura cu un lac intreg.Urc Rapa Galbena si cand sunt pe cale sa traversez, vad dupa un stalp un barbat cam la 40 de ani, cu burta revarsandu-se generoasa peste centura pantalonilor negri. Ma fotografiaza.Vede ca l-am observat, imi ridic ochelarii de soare si il tintesc cu privirea in semn ca l-am vazut.Fuge.Ciudat.. imi spun.. ma uit inapoi.Sunt singura pe strada.Nu oameni, nu masini.Nu cladiri sau peisaje care sa-i fi starnit interesul.Picioarele ma poarta catre un parc, primul din cale.Ma asez la umbra unui castan, analizand sansele sa ma trezesc cu vreun fruct de-al lui tepos in crestetul capului.. Ma pregatesc sa patrund in universul lui Chuck Palahniuk pe care tocmai l-am achizitionat ..multumita ca am gasit intr-un anticariat 2 carti de el la un pret derizoriu.Hmm.. un pic desprins de realitate...In alta situatie, daca o carte nu se lipeste de mine din start, are slabe sanse sa o insotesc pana la ultima pagina.Nu critic ;caci asa cum spune un proverb "un critic este un schiop care-i invata pe altii sa alerge" si cu ce drept l-as critica? Totul se rezuma firesc la un fapt simplu: imi place sau nu-mi place.. nimic mai mult.Dar acum e diferit. Ma voi servi de incapatanarea care-mi sta uneori in fire si il voi parcurge pana la final.Ii voi descoperi sensurile, sau poate nici macar atat .. in schimb voi fi un pic aproape de el, voi parcurge acelasi univers pe care el l-a parcurs.Poate imaginile se vor contura altfel in mintea mea, caci fiecare ne creem propriile lumi.Dar materia prima va fi aceeasi.Dar nu pot sta prea mult intr-un loc, la fel cum nu pot sta prea mult in inertie.Sunt prea multe lucruri de facut, si multe alegeri iar timpul e unul singur.
OM

devoratorul de suflet

Orasul isi intinde ca o caracatita tentaculele uriase.. se deformeaza , se intinde si se lateste sub caldura noptii.. merg si nu ma opresc caci vreau sa-mi obosesc corpul, sa ajung extenuata la destinatie in speranta unui somn profund, fara vise.Si totusi orasul acesta pe care credeam ca-l cunosc mai bine decat liniile din palma mea stanga, imi apare diferit in seara asta.. pustiu, ceva important ii lipseste.. ceva important a pierdut.Simturile mi-au reinviat, acum sunt exacerbate.Trec pe langa o gradina cu regina noptii si parfumul ei ma termina.Cantecul greierilor ma umple de placere si visare.Dar placerea merge mana in mana cu durerea si dorul in seara asta. Ma simt de parca cineva mi-a daramat scutul protector, si acum se vede direct in sufletul meu, sunt expusa. Dar nu am puterea sa-mi revin, nu inca. Sunt ca o prada usoara intr-un ocean de rechini. In ultimele doua zile am atras mai mult ca oricand atentia si comentariile cu tenta obscena ale acelor nimicuri pe care ii intalnesti mai pretutindeni in acest oras.Ieri am raspuns cu indiferenta, urechile mele nici nu le-au receptat, azi ..mi-au facut scarba.Chiar si simplul comentariu "ce fata frumoasa.." pe care de obicei il ignor, azi ma irita. Il iau ca pe o ofensa.Prietenii ma cauta, nu le raspund.Vreau sa fiu numai eu si cu mine, sa ma reintregesc, caci nu mai sunt intreaga. O parte din mine s-a rupt si refuza sa se intoarca la mine.Rataceste si probabil inca il cauta, crezand ca indiferent unde ar fi chiar acum, il poate ajunge din urma.Dar la ce bun? ii spun eu.. daca el nu vede si nu simte la fel.. Il simt ca fiind al meu,facut exact ca pentru mine.. desi nu este.Pana acum simturile nu m-au inselat, dar totul are un inceput.Simt ca nu s-a sfarsit ci de abia incepe, fara ca eu sa mai fac nimic..si iarasi spun.. pana acum simturile nu m-au inselat, dar totul are un inceput...Simt cum oboseala, ca un medicament isi face efectul, imi face pleoapele din plumb.O primesc cu bucurie, caci fiecare noapte ce trece ma indeparteaza tot mai mult de acele cateva secunde in care, cu un simplu gest am pierdut prietenie, incredere si mandrie.In care mi-am dezgolit sufletul si nu trebuia .Mi-am dorit sa-l mai vad o data inainte de a pleca, si dorinta mi s-a implinit intr-un mod haios, (la fel cum si S. cand si-a dorit sa mai stea in Iasi si-a primit ce si-a dorit ... trenul a amanat plecarea si despartirea a fost mai lunga decat trebuia.)masina in care eram s-a intersectat cu masina lui si pentru cateva momente am putut sa-i vad chipul.
OM

per averti

http://www.youtube.com/watch?v=_3zCfc2Maso

Sub anestezie

~english translation~

Today I have no senses, they all died... they left me, leaving behind and empty space, no emotion, only silence like a death. The colors of my soul so different also vanished. and not even a contrast remained. . not even a shadow or shade, all is in a grey uniform color. My thoughts are lazy, paralyzed. And if I close my eyes I can only see one image repeated over and over again, and hear the same thing : "don't cross the line"..
 *
Azi nu am simturi.. mi-au murit cu toate.. m-au parasit.. lasand un loc pustiu.. nici o emotie.. de nici un fel, doar tacere in suflet, o tacere ca de moarte.Culorile sufletului meu, atat de diferite au disparut si ele, nici macar contrast n-a mai ramas, nuanta sau umbra, totul e uniform si cenusiu.Gandurile imi sunt lenese, parca paralizate..Iar daca inchid ochii, imi apare mereu aceeasi imagine si aud acelasi lucru: "Don't cross the line"..

OM

Se pare ca am facut legamant de tacere

~english translation~
When I was a kid, who has just learned to read, I discovered in my neighbor house an almanac and inside its pages , the story of the countess Elizabeth Bathory. fiction or truth?! That woman entered in the history for the cruelty and the crimes committed .. they say that she killed hundreds of virgins to bath in their blood, an elixir for beauty and youth. It described the way they were tortured and murdered. And every word , every image stoke into my memory so bad that I kept exactly how they were until now.They fascinated and terrified me in the same time. And after all this time, today I saw a movie made after this 'legend' (because it can never know from where starts the truth and where the fiction) , a movie that presented the things in a different light. I wonder what really happened and who was she?!
 (...)
*
Cand eram copil, abia invatasem sa citesc, am descoperit la vecina mea un almanah .Si in acel almanah am dat de povestea contesei Elisabeta Bathory.. fictiune sau adevar? femeia care a intrat in istorie pentru cruzimea si crimele comise.. se spune ca a omorat sute de fecioare, pentru a se scalda in sangele lor, elixir al frumusetii eterne.Descria cum erau chinuite si omorate.Si fiecare cuvant mi se intiparea in memorie, fiecare imagine pe care o trezea in mintea mea, toate le pastrez si azi intacte.Ma fascina si ma ingrozea in acelasi timp.Iar azi, dupa atatia ani, am vazut un film facut dupa legenda (caci nu se stie unde incepe adevarul si unde fictiunea) , un film care prezinta lucrurile sub o alta lumina.. ma intreb, firesc, care e adevarul, ce s-a intamplat cu adevarat si cine a fost ea in realitate?
in ultima vreme linistea din sufletul meu a disparut.. si i-au luat locul numai intrebari.. pentru ca nu-l inteleg dar mai ales pentru ca nu ma inteleg pe mine.Astept, cuminte ,sa-mi treaca.. el e un pic prea mult pentru mine, in sensul ca e exact ceea ce nu-mi trebuie.E "tabu".. ma atrage ca un magnet,poate pentru ca nu-l pot avea, si tocmai din cauza distantei care s-a impus intre noi.Probabil ca daca ar incerca o apropiere l-as respinge, in mod natural si fara voie.Nici eu nu stiu ce vreau.. si totusi din prima clipa cand l-am vazut am stiut ca-l doresc.
OM

The fire of the sun goes through my veins**Love is my energy**Moon is the shadow of my eyes**I feed with the beauty that surrounds me**I feed with the beauty of your eyes**The wind is my clothes**And whispers of the night my ears**Stars are burning in my hands**I walk through the wood bare-foot**
*
Caldura soarelui imi curge prin vene**Dragostea este energia mea**Lumina lunii este umbra ochilor mei**Ma hranesc cu frumosul ce ma inconjoara**Ma hranesc cu amintirea ochilor tai**Vantul imi este haina**Iar soaptele noptii auz**Stele imi ard in palma**Ma plimb prin padure descult(a)**
OM

Entry for July 02, 2009

Too many questions in my mind and only you have the answers..

fara timp, din trecut prezent si viitor

Saturday May 30, 2009 - 12:06am

 ~english translation~

The cold and the rain captured my whole being .Back home, I chased away the rain and the wind but from your glance I could not escape. It fallows me everywhere, like the darkness fallows a blind man .How can I escape from it? you tell me.. And how can I escape from the feeling of your warm hand touching me?!

*

Frigul si ploaia mi-au patruns toata fiinta.Ajunsa acasa m-am scuturat de ploaie si vant dar de privirea ta nu am putut scapa.. ma urmareste pas cu pas, asa cum intunericul insoteste orbul pretutindeni.Cum pot scapa de ea? spune-mi tu.. si cum pot scapa de senzatia atingerii mainii tale calde?
OM
follow the meaning of daisies they will tell you ...

:)

Friday June 8, 2007 - 03:58pm

de ras nu alta ..pisica mea a descoperit de 2 zile o cutie mica din carton, de la pantofi.Unde pun cutia tzup si Lizuca.. am pus-o sus pe biblioteca ,s-a urcat dupa ea.A dat tot ce mai aveam jos doar ca sa-si faca loc, si statea chinuita, gata gata sa cada cu tot cu ea, dar fericita! Dimineata i-am lasat cutia pe pat, sub geam unde-i place ei mai mult sa stea, cand am plecat, acolo dormea, facuta botz, cu nasu' rosu de caldura, dar multzumita! doar asta conteaza ^_^ .. cand m-am intors, la fel, Lizuca in cutie si pe pat langa ea, Bitzu- dusmanu' ei .. il tolereaza acolo (de obicei il pandeste si-l alunga, isi apara teritoriul) numai ca sa nu-si paraseasca a ei comoara :))) am imbiat-o la mancare .. nimic.. hmm ma intreb cat o mai tine...
OM

tu ai uitat..

Tuesday June 5, 2007 - 07:04pm
doar ca..
tu ai uitat ca de fapt cuvintele nu sunt decat niste himere care ma "imbraca", si te-ai lasat vrajit de ele , uitand sau negand ca dincolo de toate astea sunt EU. Le-ai indepartat de mine, le-ai dat propria "viata", le-ai indragit si te-ai ratacit ..
OM

Ploaia

Vreau ploaie sa ma fac, / sa ma inlantui cu cer si pamant/ in mii de culori sa ma desfac/ curgand unduitoare..
Sa ma pierd in propria-mi miscare/ Cu susur lent, de izvoare/ pe cararile reci si murdare..
Sa ma pierd cu cantec/ Prin frunzele de copac/ Alungandu-mi cate-un pic durerea../Cu cate-un pic..pic..pac
Si sa cad despletita/ Pe umeri goi de statuie/ducand cu mine-n pamant/ impresii fugare../a ceea ce-am fost si ce sunt/a ceea ce-a fost si-am pierdut.
OM

Noaptea de sanziene

Tuesday June 24, 2008 - 05:15pm

Noaptea de Sanziene

In fiecare an, pe 24 iunie, romanii marcheaza sarbatoarea Sanzienelor. Noaptea ce precede aceasta zi se crede ca este magica - minunile sunt posibile, fortele benefice, dar si cele negative, ajung la apogeu. In Moldova, crestinii ortodocsi se roaga la moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava. Ei spera ca vor scapa astfel de necazuri si de boli.
Hora Sanzienelor
Legendele spun ca Sanzienele sunt niste fete foarte frumoase, care traiesc prin paduri sau pe campii. Ele se prind in hora si "dau puteri" deosebite florilor si buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. In popor se crede ca in noaptea Sanzienelor zanele zboara prin aer sau umbla pe pamant. Ele canta si impart rod holdelor, femeilor casatorite, inmultesc pasarile si animalele, tamaduiesc bolnavii, apara semanaturile de grindina. Daca oamenii nu le sarbatoresc cum se cuvine, ele se supara, devenind surate bune cu inraitele Iele sau Rusalii. Sanzienele se razbuna pe femeile care nu tin sarbatoarea de pe 24 iunie, pocindu-le gura. Nici barbatii nu scapa usor. Pe cei care au jurat stramb vreodata, sau au facut alt rau, ii astepta pedepse ingrozitoare, despre Sanziene stiindu-se ca sunt mari iubitoare de dreptate.
Soarele iubirii
Sanzienele reprezinta si un prilej de intalnire a tinerilor ce doresc sa-si uneasca destinele, o sarbatoare iubirii, cinstita cum se cuvine, cu cantec si joc. In ajunul Sanzienelor, fetele si baietii care urmeaza a se casatori se aduna spre seara in sat. E veselie, voie buna si toata lumea e cu sufletul deschis. Se tin balciuri cu tiribombe si calusei. Flacaii aprind ruguri. Fetele mari culeg de pe camp flori de sanziene si impletesc cununi. Apoi arunca peste case coronitele. Daca se lovesc sau se agata de horn, vestesc o cununie apropiata. In zorii zilei flacaii se aduna in cete si strabat satele, cu flori de sanziene la palarii. Se alege "Dragaica". Este propusa una dintr-un grup de sapte fete. Ea trebuie sa fie cea mai frumoasa, cea mai cuminte si cea mai buna dintre fetele satului. Va fi impodobita cu spice de grau. Celelalte tinere se imbraca in alb. Astfel format, alaiul Dragaicei porneste prin sat si pe ogoare. La rascruci fetele fac o hora si canta voioase. Adesea "Dragaicele" sunt confundate cu "Sanzienele". Dupa unii specialisti, sarbatoarea Sanzienelor isi are originea intr-un cult geto-dacic stravechi al Soarelui. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci inlantuite intr-o hora care se invarteste ametitor.
Scaldate in roua
Ceremonialul cuprinde apoi intreg satul. Gospodarii primesc cate un spic de grau, pe care il asaza pe grinda, in sura. Ei spera ca pana la acea inaltime se li se adune granele. Batranii vorbesc ca in noaptea de Sanziene, ielele se aduna si danseaza in padure. Cine le vede ramane mut pentru totdeauna sau damblageste. Tot ei cred ca cine nu respecta Dragaica poate avea parte de multe nenorociri: cel care spala, coase sau matura in acea zi poate muri incat ori fulgerat. In popor se spune ca fetele care vor sa se marite repede trebuie sa se spele cu roua. Insa, pentru ca acest scaldat ritual sa aiba efectul scontat, se respecta anumite conditii: in zori, din locuri necalcate, babele strang roua Sanzienelor intr-o carpa alba, de panza noua, apoi o storc intr-o oala noua. In drum spre casa, ele nu vorbesc deloc si mai ales nu trebuie sa intalneasca pe nimeni. Daca toate acestea sunt implinite, cine se spala cu roua respectiva va fi sanatos si dragastos peste an. Femeile maritate pot face si ele acest ritual, ca sa fie iubite tot anul de sot si sa aiba copii frumosi si sanatosi.
articol de Cristina MARCULESCU

Pour te revoir

Pour te revoir (aparuta in Octombrie 2000,nr.40 al revistei "Ecrire la vie")
Dans la nuit du temps,
Etrangère à toi,
Je te cherchais,
Le coeur serré,
Je mendiais un seul sourire,
Et je priais pour ton amour,
Et je criais ton nom.
Mais tu ne répondais jamais.....
Dans la nuit du temps,
Des ombres, des paroles, se melent à mes sanglots.
"Comme je donnais mon åme!"
Je disais,
Pour écouter encore tes battements de coeur
Pour sentir encore la chaleur de ces nuits d'été-là
Pour t'embrasser, et te nommer encore, "Mon petit"!
Mais..
Tu es loin, sourd et muet à mes appels.
OM