Friday March 17, 2006 - 09:54pm
In viata nu trebuie sa te dai la o parte din drum pentru nimeni.Cei mai slabi te vor ocoli iar cei mai puternici oricum te vor calca in picioare..
OM
Friday, July 17, 2009
Camminare
Iubirea si Egoul
Sunday October 28, 2007 - 12:04pm
“Am citit o poveste frumoasă scrisă de Shel Silverstein şi intitulată Arborele care dăruieşte. Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat.
Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, aşa că s-a îndrăgostit de băiat. Egoul încearcă întotdeauna să iubească ceea ce este mai mare decât el. Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă mare sau mic. Ea îi îmbrăţişează pe toţi cei de care se apropie.
Aşadar, copacul s-a îndrăgostit de băieţelul care venea în fiecare zi să se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el şi le apleca, pentru ca băiatul să le poată atinge pentru a-i mângâia florile şi pentru a-i culege fructele. Iubirea este întotdeauna gata să se încline; egoul, niciodată. Dacă încerci să te apropii de un ego, acesta se va înălţa şi mai mult, devenind atât de rigid încât să nu-l poţi atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care stă pe tronul puterii, este considerat a fi mare.
Aşadar, ori de câte ori venea copilul, arborele îşi pleca ramurile. Când micuţul îi mângâia florile, bătrânul copac se simţea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când poate dărui ceva; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva.
Băiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroană împletită din florile sale. Se simţea atunci de parcă ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac întotdeauna să te simţi ca un rege, în timp ce ghimpii egoului te fac să te simţi mizerabil.
Văzând cum băiatul poartă o cunună din florile sale, dansând cu ea, copacul se simţea fericit. Îl aproba cu ramurile sale; cânta în bătaia vântului. Băiatul a crescut şi mai mult. A început să se caţere în copac, legănându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simţea fericit. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconfortează..
Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambiţiile lui. Trebuia să îşi treacă examenele, să îşi facă prieteni… De aceea, a început să vină din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aştepta însă cu o nerăbdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului său: „Vino, vino. Te aştept”. Iubirea îşi aşteaptă întotdeauna obiectul afecţiunii sale. Ea nu este altceva decât o continuă aşteptare.
Când băiatul nu venea, copacul se simţea trist. Singura tristeţe pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea împărtăşi cu altcineva, de a nu se putea dărui. Atunci când se poate dărui în totalitate, iubirea este fericită.Băiatul a crescut şi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toţi cei care cresc în lumea ambiţiilor îşi găsesc din ce în ce mai puţin timp pentru iubire. Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale lumeşti. „Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?”
Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te aştept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.
Băiatul i-a răspuns: „Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani”. Egoul este întotdeauna motivat: „Ce poţi să-mi oferi pentru ca să vin la tine? Aş putea veni, dar numai dacă ai ceva de oferit. Altminteri, nu văd de ce aş face-o”. Egoul are întotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezintă propria sa răsplată.
Uimit, copacul i-a spus băiatului: „Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am”. Iubirea nu ţine niciodată nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se dăruieşte necondiţionat.
„Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi, oamenii, care sunteţi nevoiţi să staţi prin temple şi să ascultaţi predici despre iubire şi despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.
Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obţine bani. Am nevoie de bani”. Egoul cere întotdeauna bani, căci banii înseamnă putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani”.
Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit. Iubirea se bucură chiar şi atunci când este lovită. Egoul nu este cu adevărat fericit nici măcar atunci când obţine ceva. El nu poate simţi decât nefericire.
Băiatul nu şi-a dat nici măcar osteneala să-i mulţumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Adevărata sa mulţumire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obţine bani în schimbul lor.
Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi bani. A uitat cu totul de copac, şi astfel au trecut anii.
Copacul era trist. Tânjea după întoarcerea băiatului, la fel ca o mamă cu sânii plini de lapte, dar care şi-a pierdut copilul. Întreaga sa fiinţă tânjeşte după copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept şi a se uşura. Cam la fel tânjea şi copacul nostru. Întreaga sa fiinţă era în agonie.
După mulţi ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac.
Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino şi îmbrăţişează-mă”.
Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte”.
Egoul consideră iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilărească.
Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine”.
Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă?”
Copacul a exclamat: „O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă”.
Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei.
„Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor”.
Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericită chiar şi atunci când îi sunt tăiate membrele de către cel iubit. Iubirea nu ştie decât să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime.
Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou.
Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri şi frunze care să poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.
Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, aşa că a venit şi s-a aşezat sub copac. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp”.
Bătrânul i-a răspuns: „Ce poţi face pentru mine? Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă”.
Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el. Aş fi extrem de fericit să devin barca ta şi să te ajut să mergi astfel în ţara aceea îndepărtată, pentru a câştiga mai mulţi bani. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai repede. Voi aştepta de-a pururi întoarcerea ta”.
Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, şi-a făcut o barcă din el şi a plecat.
Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui iubit. A aşteptat mereu şi mereu, conştient însă că nu mai avea nimic de oferit. Poate că bărbatul nu se va mai întoarce niciodată. Egoul nu se duce decât acolo unde are ceva de câştigat.
Odată, m-am aşezat lângă ciot. Acesta mi-a şoptit: „Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă. O, cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre el. Atunci aş muri liniştit. Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înţelege decât acest limbaj”.
Egoul nu înţelege decât limbajul acceptării. Iubirea vorbeşte limbajul dăruirii.
___________________________
Nu mai am nimic de adăugat. Dacă viaţa noastră ar semăna cu acest copac, întinzându-şi ramurile până departe, gata să le ofere umbră şi adăpost tuturor celor în nevoie, deschizându-şi braţele în faţa tuturor, am înţelege ce este iubirea. Nu există definiţii, scripturi sau doctrine ale iubirii. Nu există un set de principii care se aplică iubirii." (parabola despre iubire din "Cartea despre sex" a lui Osho)
“Am citit o poveste frumoasă scrisă de Shel Silverstein şi intitulată Arborele care dăruieşte. Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat.
Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, aşa că s-a îndrăgostit de băiat. Egoul încearcă întotdeauna să iubească ceea ce este mai mare decât el. Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă mare sau mic. Ea îi îmbrăţişează pe toţi cei de care se apropie.
Aşadar, copacul s-a îndrăgostit de băieţelul care venea în fiecare zi să se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el şi le apleca, pentru ca băiatul să le poată atinge pentru a-i mângâia florile şi pentru a-i culege fructele. Iubirea este întotdeauna gata să se încline; egoul, niciodată. Dacă încerci să te apropii de un ego, acesta se va înălţa şi mai mult, devenind atât de rigid încât să nu-l poţi atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care stă pe tronul puterii, este considerat a fi mare.
Aşadar, ori de câte ori venea copilul, arborele îşi pleca ramurile. Când micuţul îi mângâia florile, bătrânul copac se simţea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când poate dărui ceva; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva.
Băiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroană împletită din florile sale. Se simţea atunci de parcă ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac întotdeauna să te simţi ca un rege, în timp ce ghimpii egoului te fac să te simţi mizerabil.
Văzând cum băiatul poartă o cunună din florile sale, dansând cu ea, copacul se simţea fericit. Îl aproba cu ramurile sale; cânta în bătaia vântului. Băiatul a crescut şi mai mult. A început să se caţere în copac, legănându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simţea fericit. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconfortează..
Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambiţiile lui. Trebuia să îşi treacă examenele, să îşi facă prieteni… De aceea, a început să vină din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aştepta însă cu o nerăbdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului său: „Vino, vino. Te aştept”. Iubirea îşi aşteaptă întotdeauna obiectul afecţiunii sale. Ea nu este altceva decât o continuă aşteptare.
Când băiatul nu venea, copacul se simţea trist. Singura tristeţe pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea împărtăşi cu altcineva, de a nu se putea dărui. Atunci când se poate dărui în totalitate, iubirea este fericită.Băiatul a crescut şi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toţi cei care cresc în lumea ambiţiilor îşi găsesc din ce în ce mai puţin timp pentru iubire. Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale lumeşti. „Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?”
Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te aştept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.
Băiatul i-a răspuns: „Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani”. Egoul este întotdeauna motivat: „Ce poţi să-mi oferi pentru ca să vin la tine? Aş putea veni, dar numai dacă ai ceva de oferit. Altminteri, nu văd de ce aş face-o”. Egoul are întotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezintă propria sa răsplată.
Uimit, copacul i-a spus băiatului: „Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am”. Iubirea nu ţine niciodată nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se dăruieşte necondiţionat.
„Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi, oamenii, care sunteţi nevoiţi să staţi prin temple şi să ascultaţi predici despre iubire şi despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.
Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obţine bani. Am nevoie de bani”. Egoul cere întotdeauna bani, căci banii înseamnă putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani”.
Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit. Iubirea se bucură chiar şi atunci când este lovită. Egoul nu este cu adevărat fericit nici măcar atunci când obţine ceva. El nu poate simţi decât nefericire.
Băiatul nu şi-a dat nici măcar osteneala să-i mulţumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Adevărata sa mulţumire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obţine bani în schimbul lor.
Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi bani. A uitat cu totul de copac, şi astfel au trecut anii.
Copacul era trist. Tânjea după întoarcerea băiatului, la fel ca o mamă cu sânii plini de lapte, dar care şi-a pierdut copilul. Întreaga sa fiinţă tânjeşte după copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept şi a se uşura. Cam la fel tânjea şi copacul nostru. Întreaga sa fiinţă era în agonie.
După mulţi ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac.
Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino şi îmbrăţişează-mă”.
Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte”.
Egoul consideră iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilărească.
Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine”.
Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă?”
Copacul a exclamat: „O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă”.
Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei.
„Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor”.
Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericită chiar şi atunci când îi sunt tăiate membrele de către cel iubit. Iubirea nu ştie decât să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime.
Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou.
Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri şi frunze care să poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.
Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, aşa că a venit şi s-a aşezat sub copac. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp”.
Bătrânul i-a răspuns: „Ce poţi face pentru mine? Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă”.
Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el. Aş fi extrem de fericit să devin barca ta şi să te ajut să mergi astfel în ţara aceea îndepărtată, pentru a câştiga mai mulţi bani. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai repede. Voi aştepta de-a pururi întoarcerea ta”.
Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, şi-a făcut o barcă din el şi a plecat.
Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui iubit. A aşteptat mereu şi mereu, conştient însă că nu mai avea nimic de oferit. Poate că bărbatul nu se va mai întoarce niciodată. Egoul nu se duce decât acolo unde are ceva de câştigat.
Odată, m-am aşezat lângă ciot. Acesta mi-a şoptit: „Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă. O, cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre el. Atunci aş muri liniştit. Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înţelege decât acest limbaj”.
Egoul nu înţelege decât limbajul acceptării. Iubirea vorbeşte limbajul dăruirii.
___________________________
Nu mai am nimic de adăugat. Dacă viaţa noastră ar semăna cu acest copac, întinzându-şi ramurile până departe, gata să le ofere umbră şi adăpost tuturor celor în nevoie, deschizându-şi braţele în faţa tuturor, am înţelege ce este iubirea. Nu există definiţii, scripturi sau doctrine ale iubirii. Nu există un set de principii care se aplică iubirii." (parabola despre iubire din "Cartea despre sex" a lui Osho)
Zambete
Wednesday March 15, 2006 - 11:04pm
Today ...
a dog crossing the street on the zebra crossing, with a big butter box closed , in its mouth ..:))
I hate the road in the students camp , if you walk on foot in summer time, cars elevate all the dust in the air, you can feel it in your eyes, in your lungs, suffocating , entering in your hair, and on rainy weather , like today , you can get muddy from head down to your feet. At maxi taxi, a dirty gipsy child shouting: "AT Copou!" and after asking the driver" MR. , will you give me a penny? " And the answer: "No" and the story repeats several times until the car leaves. I can still hear him with his fin voice shouting : " La Copou!"
And it's snowing, it's snowing..
*
Azi...
un caine traversand strada pe trecerea de pietoni, cu o cutie mare de margarina inchisa cu capac, in gura :)) ;..
Prin Tudor..urasc drumul printre camine..daca mergi pe jos, vara masinile ridica praful de pe drum, il simti in ochi, pe trahee..in plamani, te sufoca, te inabusa, ti se prinde in par..iar pe vreme de ploaie sau de zapada,ca astazi, te stropesc cu noroi din cap pana-n picioare.La maxi taxi, un pui de tigan, murdar tot striga :"La Copou!" Dupa ce urc il intreaba pe sofer: "Nene, acum imi dai si mie un ban?" Soferul: "Nu".El iar "La Copou!" Si povestea se mai repeta de 4 ori pana cand porneste masina.Parca il mai aud inca cum striga "La Copou!"cu vocea lui de atza.:)
Si ninge si tot ninge.........
Today ...
a dog crossing the street on the zebra crossing, with a big butter box closed , in its mouth ..:))
I hate the road in the students camp , if you walk on foot in summer time, cars elevate all the dust in the air, you can feel it in your eyes, in your lungs, suffocating , entering in your hair, and on rainy weather , like today , you can get muddy from head down to your feet. At maxi taxi, a dirty gipsy child shouting: "AT Copou!" and after asking the driver" MR. , will you give me a penny? " And the answer: "No" and the story repeats several times until the car leaves. I can still hear him with his fin voice shouting : " La Copou!"
And it's snowing, it's snowing..
*
Azi...
un caine traversand strada pe trecerea de pietoni, cu o cutie mare de margarina inchisa cu capac, in gura :)) ;..
Prin Tudor..urasc drumul printre camine..daca mergi pe jos, vara masinile ridica praful de pe drum, il simti in ochi, pe trahee..in plamani, te sufoca, te inabusa, ti se prinde in par..iar pe vreme de ploaie sau de zapada,ca astazi, te stropesc cu noroi din cap pana-n picioare.La maxi taxi, un pui de tigan, murdar tot striga :"La Copou!" Dupa ce urc il intreaba pe sofer: "Nene, acum imi dai si mie un ban?" Soferul: "Nu".El iar "La Copou!" Si povestea se mai repeta de 4 ori pana cand porneste masina.Parca il mai aud inca cum striga "La Copou!"cu vocea lui de atza.:)
Si ninge si tot ninge.........
Putin trecut de miezul noptii
Wednesday February 22, 2006 - 12:18am
Daca in dimineata asta m-as trezi ca nu stiu cine sunt, nu m-as teme, m-as bucura sa o iau de la capat..oare nu facem la fel atunci cand ne nastem?!
Noapte buna Iubire :), oriunde ai fi!
OM
Daca in dimineata asta m-as trezi ca nu stiu cine sunt, nu m-as teme, m-as bucura sa o iau de la capat..oare nu facem la fel atunci cand ne nastem?!
Noapte buna Iubire :), oriunde ai fi!
OM
Senzatii tari de 1 Martie
Wednesday March 1, 2006 - 11:23pm
Especially for you, the one who reads now these words and if it happens to read them in a cold evening of 1 March , for sure they were meant for you! I won't wish you a beautiful spring , full with joy bla bla.. you probably already received lots of such wishes!
No, I will tell to experiment something new, that maybe you never tried before, so..
Go get drunk drinking water from the sink, dream green horses on the wall and why not? pearl hens (you don't know the story?!) then go take a cold shower all by yourself to get to your senses, and after maybe run naked feed in the snow. (you didn't do that yet? ) . Climb 10 levels on stairs just for the pleasure to take back down, the elevator. Dress with your special white beautiful clothes and walk on the street . You have all the chances to get sprinkled with mud at this time ~ and if it's not enough for you than try something more daring, choose a skydiving course and after admiring the view from up, search for a good place where to land.. for example ..a pig sty:)
And if you misunderstood me or got upset by my words, then remember that life's like this: full with ups and downs, unexpected like this start of spring, with snow.. :)
*
Special pentru tine, tu, cel/cea care citesti acum aceste randuri; si daca se mai intampla sa le citesti in aceasta friguroasa seara de 1 Martie, cu siguranta tie ti-au fost adresate! :) nu am sa-ti urez o primavara frumoasa, plina de bucurii si de realizari..asta se intelege de la sine si probabil ca deja ai primit zeci de astfel de urari de la cei din jur!
Nu, eu am sa-ti spun cum sa experimentezi ceva nou, daca nu ai mai incercat, cum sa traiesti niste senzatii mai speciale..Asadar...
Imbata-te cu apa de la chiuveta, viseaza cai verzi pe pereti si de ce nu?!bibilici..:)) (nu stii povestea?) ca apoi sa te duci tu singurel/singurica sa faci un dus cu apa rece ca sa te trezesti la realitate :) sau poate sa alergi cu picioarele goale in zapada! (cum!? n-ai facut asta niciodata?:)) pai e timpul sa incerci!) Urca 10 etaje doar din placerea de a cobori apoi cu liftul :D Imbraca-te cu cele mai frumoase haine ale tale, in alb preferabil, si mergi linistit/a pe strada.Ai toate sansele sa fii stropit/a cu noroi de masini pe vremea asta!:)) Si daca nu ti-a ajuns, mergi la un curs de parasutism, incearca senzatia deosebita de a zbura si de a privi lumea de sus pentru ca apoi sa iti cauti un loc cat mai interesant sa aterizezi ..spre exemplu...o cocina cu porci..:)
Iar daca m-ai inteles gresit si te-au suparat vorbele mele..aminteste-ti ca asa e viata, plina de suishuri si coborashuri..neasteptate ca si inceputul asta de primavara cu zapada :)
OM
Especially for you, the one who reads now these words and if it happens to read them in a cold evening of 1 March , for sure they were meant for you! I won't wish you a beautiful spring , full with joy bla bla.. you probably already received lots of such wishes!
No, I will tell to experiment something new, that maybe you never tried before, so..
Go get drunk drinking water from the sink, dream green horses on the wall and why not? pearl hens (you don't know the story?!) then go take a cold shower all by yourself to get to your senses, and after maybe run naked feed in the snow. (you didn't do that yet? ) . Climb 10 levels on stairs just for the pleasure to take back down, the elevator. Dress with your special white beautiful clothes and walk on the street . You have all the chances to get sprinkled with mud at this time ~ and if it's not enough for you than try something more daring, choose a skydiving course and after admiring the view from up, search for a good place where to land.. for example ..a pig sty:)
And if you misunderstood me or got upset by my words, then remember that life's like this: full with ups and downs, unexpected like this start of spring, with snow.. :)
*
Special pentru tine, tu, cel/cea care citesti acum aceste randuri; si daca se mai intampla sa le citesti in aceasta friguroasa seara de 1 Martie, cu siguranta tie ti-au fost adresate! :) nu am sa-ti urez o primavara frumoasa, plina de bucurii si de realizari..asta se intelege de la sine si probabil ca deja ai primit zeci de astfel de urari de la cei din jur!
Nu, eu am sa-ti spun cum sa experimentezi ceva nou, daca nu ai mai incercat, cum sa traiesti niste senzatii mai speciale..Asadar...
Imbata-te cu apa de la chiuveta, viseaza cai verzi pe pereti si de ce nu?!bibilici..:)) (nu stii povestea?) ca apoi sa te duci tu singurel/singurica sa faci un dus cu apa rece ca sa te trezesti la realitate :) sau poate sa alergi cu picioarele goale in zapada! (cum!? n-ai facut asta niciodata?:)) pai e timpul sa incerci!) Urca 10 etaje doar din placerea de a cobori apoi cu liftul :D Imbraca-te cu cele mai frumoase haine ale tale, in alb preferabil, si mergi linistit/a pe strada.Ai toate sansele sa fii stropit/a cu noroi de masini pe vremea asta!:)) Si daca nu ti-a ajuns, mergi la un curs de parasutism, incearca senzatia deosebita de a zbura si de a privi lumea de sus pentru ca apoi sa iti cauti un loc cat mai interesant sa aterizezi ..spre exemplu...o cocina cu porci..:)
Iar daca m-ai inteles gresit si te-au suparat vorbele mele..aminteste-ti ca asa e viata, plina de suishuri si coborashuri..neasteptate ca si inceputul asta de primavara cu zapada :)
OM
:(
Monday February 27, 2006 - 12:05pm
Why does the sun go on shining? Why does the sea rush to shore? Don't they know it's the end of the world 'Cause you don't love me any more? Why do the birds go on singing? Why do the stars glow above? Don't they know it's the end of the world? It ended when I lost your love. I wake up in the morning and I wonder Why everything's the same as it was. I can't understand, no I can't understand How life goes on the way it does Why does my heart go on beating? Why do these eyes of mine cry? Don't they know it's the end of the world? It ended when you said goodbye
(Vonda Shepard- "The end of the world")
Why does the sun go on shining? Why does the sea rush to shore? Don't they know it's the end of the world 'Cause you don't love me any more? Why do the birds go on singing? Why do the stars glow above? Don't they know it's the end of the world? It ended when I lost your love. I wake up in the morning and I wonder Why everything's the same as it was. I can't understand, no I can't understand How life goes on the way it does Why does my heart go on beating? Why do these eyes of mine cry? Don't they know it's the end of the world? It ended when you said goodbye
(Vonda Shepard- "The end of the world")
Pacatul meu
Mi-a fost inspirata acum aproape 4? ani de spusele in gluma ale unui prieten "Pacatoaso, pacatoaso, suntem doi pacatosi :))"
Pacatul meu
Pacatuiesc strigand la cer ca soarele nu-i soare,
Ca pasarile care trec, luand cu al lor zbor durerea mea nu-s pasari,
Ci doar pareri pierdute in uitare,
Pacatuiesc cu ochiul,strivind sub geana pleoapelor lumina,
Pacatuiesc cu sange patand murdar cuvantul nascut din disperare,
Si sub imensul cer,acelasi, cu fiecare zi, cu fiecare noapte,
Raman ceea ce-am fost si sunt, doar un pacat..
Nascut printr-o-ntamplare,
Din om,si fiara si chemare..
Lumina intr-un beci adanc in care orb cum sunt, eu am cazut,
O bezna-n care maini straine imi rup din trup bucata cu bucata si m-afund,
Si iar ma-nalt strigand...
Pacatul meu...Esti tu, Iubire, oare...????!
OM
Si stii ce?ai avut dreptate :)) suntem doi pacatosi...
Pacatul meu
Pacatuiesc strigand la cer ca soarele nu-i soare,
Ca pasarile care trec, luand cu al lor zbor durerea mea nu-s pasari,
Ci doar pareri pierdute in uitare,
Pacatuiesc cu ochiul,strivind sub geana pleoapelor lumina,
Pacatuiesc cu sange patand murdar cuvantul nascut din disperare,
Si sub imensul cer,acelasi, cu fiecare zi, cu fiecare noapte,
Raman ceea ce-am fost si sunt, doar un pacat..
Nascut printr-o-ntamplare,
Din om,si fiara si chemare..
Lumina intr-un beci adanc in care orb cum sunt, eu am cazut,
O bezna-n care maini straine imi rup din trup bucata cu bucata si m-afund,
Si iar ma-nalt strigand...
Pacatul meu...Esti tu, Iubire, oare...????!
OM
Si stii ce?ai avut dreptate :)) suntem doi pacatosi...
o materiala imateriala
Irony ?
Even if I'm an extremely honest person, the men in my life confessed that don't know me for real. Maybe I didn't chose the right ones?! maybe.. I'll never forget the words of a close friend " the idea is that you appears to me like a material immaterial if you know what I mean, from the simple thing that was that bad , to your charming talent, you are a material immaterial that each time when you'll try to be an immaterial material you will fail "..
*
Ironie?!Desi sunt o persoana extrem de sincera, barbatii din viata mea mi-au marturisit ca nu ma cunosc cu adevarat.Poate ca nu am stiut sa mi-i aleg?..poate.N-am sa uit niciodata cuvintele unui prieten de suflet "ideea e ca tu () mi-apari ca fiind o materiala imateriala daca intelegi ce vreau sa spun...de la lucrul simplu care a fost chestia aia rautacioasa, pana la fermecatorul tau talent la desen, eshti o materiala imateriala , care de fiecare data ai sa dai gres atunci cand vei vrea sa fii o imateriala materiala..."
Even if I'm an extremely honest person, the men in my life confessed that don't know me for real. Maybe I didn't chose the right ones?! maybe.. I'll never forget the words of a close friend " the idea is that you appears to me like a material immaterial if you know what I mean, from the simple thing that was that bad , to your charming talent, you are a material immaterial that each time when you'll try to be an immaterial material you will fail "..
*
Ironie?!Desi sunt o persoana extrem de sincera, barbatii din viata mea mi-au marturisit ca nu ma cunosc cu adevarat.Poate ca nu am stiut sa mi-i aleg?..poate.N-am sa uit niciodata cuvintele unui prieten de suflet "ideea e ca tu () mi-apari ca fiind o materiala imateriala daca intelegi ce vreau sa spun...de la lucrul simplu care a fost chestia aia rautacioasa, pana la fermecatorul tau talent la desen, eshti o materiala imateriala , care de fiecare data ai sa dai gres atunci cand vei vrea sa fii o imateriala materiala..."
Subscribe to:
Posts (Atom)
