Noaptea sufletului 24 noiembrie 2000
Era o noapte cumplit de neagra.Nu puteam sa-mi vad nici macar mainile, trebuia sa imi ghicesc prezenta si asta nu era chiar atat de greu caci imi auzeam batand inima atat de tare, cum ai auzi dangatul unui clopot urias.Nici eu nu stiam ce-i cu mine, daca imi era frica sau poate doar linistea din jur ma facea sa amplific zgomotele interne.Cert era ca atentia imi statea incordata la maxim intocmai ca o coarda sensibila la orice atingere.Statul pe loc ma facuse sa ma intreb daca mai exist sau devenisem statuie? Membrele imi erau amortite si creierul imi refuza orice comanda de a face un pas.Ma aflam la cativa metri de usa casei mele, nu o vedeam dar stiam asta.Totul era negru, ca o stranie senzatie ce-mi picura in suflet.Si daca intre timp am murit?refuzam acest gand ... imi trebuia desigur o cauza fizica, iar mie imi murise sufletul, constiinta imi era inca vie, intr-o stare de amorteala.Am fost martor la distrugerea lui treptata si nu puteam face nimic.Stateam la fel ca acum, impietrit, infiorat de frig,cu gandurile inghetate.Cine gandea pentru mine?parca cineva mi-ar fi pus cuvintele in minte, ele deveneau fraze fara sens si eu stateam fara sa intervin ca un spectator.Ce era curios: nici vantul nu batea, nici o insecta nocturna nu se auzea, nic o zbatere straina in afara de pleoapele mele.Oare cum o fi sa fii mort? si brusc o amintire imi dezgheta chipul intr-un zambet: in timpul revolutiei din '89 vecina povestea mamei, iar eu ca un copil curios ce eram ascultam de dupa fusta ei, cum crezuse pentru o clipa ca ii venise sfarsitul." S-a auzit doamna, o pocnitura si deodata am vazut negru in fata ochilor si tot asteptam sa cad!.."- se arsese becul din bucatarie.Simt cum ma dezmortesc si revenind in mine insumi,ma urnesc din loc si pornesc spre ferestrele luminate acum......
OM
Tuesday, July 21, 2009
Fragmente din jurnal IV
6 Aprilie 2001
Simt cum ma desprind de mine ca un fluture de cocon, alunec si cad ca bezmeticul intr-o calimara . In caderea mea stropesc cu albastru pe alb si cu labutele lungi incerc sa-mi rasar capul de greier la suprafata. Plutesc acum pe o mare intunecata, cu miros greu de cerneala, cu trupul usor, straveziu, prin care, daca ai fi mai atent, ai putea vedea cum se inchid si se deschid in continuu, ca niste valve, porii gandului."Porii gandului meu" ai repeta ganditor si cu un deget ai incerca sa ma ridici in aer. Dar eu nu te las, te musc furios, cu dinti ascutiti si subtiri de sarpe, ma intorc pe o parte, apoi pe spate, afundandu-mi ochii in intuneric. Labutele mi se alungesc, cautand fundul acelei blestemate mari de cerneala. Incerc sa ma sprijin pe sclipirile de soare care se lovesc de sticla si se imprastie in retele de lumina. Ajung la fund. Cu un deget patrund in sticla , cu un altul ajung mai departe prin fibrele de material, apoi de lemn si abia apoi in moleculele de aer. Un aer puturos, incalzit pana la saturatie de soarele de afara care imi arde membrana subtire. Ma cufund cu tot trupul in cerneala, il strecor si pe el tot prin sticla, material si lemn pana cand da de lumina. Atunci prinde gals si se uita uracios la tine. Iti striga sa-l lasi in pace, sa nu-l mai chemi acolo unde se afla si persoana ta. Iti spune ca-l plictisesti si ca-l intrerupi dintr-o prefacere importanta. Se scutura delicat, androgin, pe un model de covor: un romb rosu intr-un patrat verde si-si priveste chipul in ochii tai. Stai acum aplecat si-l privesti cu mila parca. El se stramba la tine..iti arata cu ghieruta cum creste, cum se preschimba, cum membrana subtire i se scutura si cade ca o coaja uscata, dand la iveala o piele neteda si lucioasa. Membrele i se alungesc, si le intinde pe covor printre picioarele tale, trupul capata forme umane..si creste lung si slab , vlaguit. Se uita cu ochii umezi cautandu-ti privirea si te intreaba ca pe un Dumnezeu: " acum e-acum, . eu ce sa fiu?" " Sa fii femeie, ii raspunzi, ca sa te pot tine in brate sa nu zbier de singuratate si sa-mi alin poftele trupului cu trupul tau.." El stramba din nas: "Iar ma plictisesti cu povesti din astea.. credeam ca ti-a trecut timpul pe acest pamant" .Un zambet siret ii apare in coltul gurii."Am sa-ti arat femeie de nu ai sa ma poti duce" .Si trupul i se zbate usor, abia perceptibil,se inalta si coboara in forme gingase si ascunse. Cand totul s-a terminat, se ridica si iar se priveste in ochii tai, de data aceasta multumit. "Acum imi mai trebuie un nume si voi pleca apoi sa te caut pe pamant printre cei ca mine si ca tine."
finish
daca ar fi sa credem in suflete pereche , in moarte si renastere, in destin... atunci undeva, candva am ales sa fiu femeie si sa imi caut completarea pe acest pamant.
OM
Simt cum ma desprind de mine ca un fluture de cocon, alunec si cad ca bezmeticul intr-o calimara . In caderea mea stropesc cu albastru pe alb si cu labutele lungi incerc sa-mi rasar capul de greier la suprafata. Plutesc acum pe o mare intunecata, cu miros greu de cerneala, cu trupul usor, straveziu, prin care, daca ai fi mai atent, ai putea vedea cum se inchid si se deschid in continuu, ca niste valve, porii gandului."Porii gandului meu" ai repeta ganditor si cu un deget ai incerca sa ma ridici in aer. Dar eu nu te las, te musc furios, cu dinti ascutiti si subtiri de sarpe, ma intorc pe o parte, apoi pe spate, afundandu-mi ochii in intuneric. Labutele mi se alungesc, cautand fundul acelei blestemate mari de cerneala. Incerc sa ma sprijin pe sclipirile de soare care se lovesc de sticla si se imprastie in retele de lumina. Ajung la fund. Cu un deget patrund in sticla , cu un altul ajung mai departe prin fibrele de material, apoi de lemn si abia apoi in moleculele de aer. Un aer puturos, incalzit pana la saturatie de soarele de afara care imi arde membrana subtire. Ma cufund cu tot trupul in cerneala, il strecor si pe el tot prin sticla, material si lemn pana cand da de lumina. Atunci prinde gals si se uita uracios la tine. Iti striga sa-l lasi in pace, sa nu-l mai chemi acolo unde se afla si persoana ta. Iti spune ca-l plictisesti si ca-l intrerupi dintr-o prefacere importanta. Se scutura delicat, androgin, pe un model de covor: un romb rosu intr-un patrat verde si-si priveste chipul in ochii tai. Stai acum aplecat si-l privesti cu mila parca. El se stramba la tine..iti arata cu ghieruta cum creste, cum se preschimba, cum membrana subtire i se scutura si cade ca o coaja uscata, dand la iveala o piele neteda si lucioasa. Membrele i se alungesc, si le intinde pe covor printre picioarele tale, trupul capata forme umane..si creste lung si slab , vlaguit. Se uita cu ochii umezi cautandu-ti privirea si te intreaba ca pe un Dumnezeu: " acum e-acum, . eu ce sa fiu?" " Sa fii femeie, ii raspunzi, ca sa te pot tine in brate sa nu zbier de singuratate si sa-mi alin poftele trupului cu trupul tau.." El stramba din nas: "Iar ma plictisesti cu povesti din astea.. credeam ca ti-a trecut timpul pe acest pamant" .Un zambet siret ii apare in coltul gurii."Am sa-ti arat femeie de nu ai sa ma poti duce" .Si trupul i se zbate usor, abia perceptibil,se inalta si coboara in forme gingase si ascunse. Cand totul s-a terminat, se ridica si iar se priveste in ochii tai, de data aceasta multumit. "Acum imi mai trebuie un nume si voi pleca apoi sa te caut pe pamant printre cei ca mine si ca tine."
finish
daca ar fi sa credem in suflete pereche , in moarte si renastere, in destin... atunci undeva, candva am ales sa fiu femeie si sa imi caut completarea pe acest pamant.
OM
Fragmente din jurnal III
Caderea
7 Aprilie 2001
Deschid fereastra si un aer rece ma izbeste in fata. Ma aplec foarte mult in afara. El ma trage speriat inapoi. Isi odihneste mainile calde pe rotunjimile soldurilor. Imi spune sa nu mai fac asta ca intr-o zi s-ar putea sa cad si atunci el ce s-ar face fara mine? Ii zambesc ironic si zambetul meu ajunge pana la el prin intuneric transformat.El crede ca vorbele lui au avut asupra mea efectul scontat. Se ins(e)ala si asta ma face sa ma simt stapana pe el. Ma apropii mai mult si-i privesc ochii lucind himeric. Cu o mana ma prind de geam si cu alta imi desfac cu miscari lente haina. Imi aluneca usoara, cazand cu fosnet pe podea. Pentru cateva clipe el se agata cu speranta si dorinta de imaginea trupului gol. Eu iar ii zambesc ironic si el iar intelege gresit. Incearca sa ma atinga dar il resping si il imping cu putere incat se izbeste cu zgomot de perete. O umbra de mila ... o alung.Si ma ridic pe marginea ferestrei. El striga disperat si strigatul lui se farama ca praful de creta in urma mea. caci eu plutesc acum in gol si curentii de aer rece imi vajaie la ureche. Imi intind bratele si imi infrunt cu inima batand puternic caderea. Aerul se despica artificial in fasii care imi biciue corpul. Inchid ochii si pe ecranul intunecat imi navalesc imagini din incaperea timpului, se succed cu repeziciune intr-o ordine precisa, imi vad in acelasi timp trecutul si prezentul contopite intr-o lumina orbitoare.Explodez inauntru si valuri clocotitoare ma inunda scurgandu-mi-se prin fiecare celula ca un curent electric. Si apoi nimic. Deschid ochii si ma trezesc intr-o camera cu peretii vopsiti intr-o culoare murdara. Mi se pare ca din locul unde ma aflu eu si pana la geamurile luminate de luna e o distanta colosala. Cu capul pe umarul meu el respira usor pierdut in propriul sau vis. Il sarut cu durere si multumire.Cu durere ca a fost un vis, cu multumire ca el este langa mine.
OM
7 Aprilie 2001
Deschid fereastra si un aer rece ma izbeste in fata. Ma aplec foarte mult in afara. El ma trage speriat inapoi. Isi odihneste mainile calde pe rotunjimile soldurilor. Imi spune sa nu mai fac asta ca intr-o zi s-ar putea sa cad si atunci el ce s-ar face fara mine? Ii zambesc ironic si zambetul meu ajunge pana la el prin intuneric transformat.El crede ca vorbele lui au avut asupra mea efectul scontat. Se ins(e)ala si asta ma face sa ma simt stapana pe el. Ma apropii mai mult si-i privesc ochii lucind himeric. Cu o mana ma prind de geam si cu alta imi desfac cu miscari lente haina. Imi aluneca usoara, cazand cu fosnet pe podea. Pentru cateva clipe el se agata cu speranta si dorinta de imaginea trupului gol. Eu iar ii zambesc ironic si el iar intelege gresit. Incearca sa ma atinga dar il resping si il imping cu putere incat se izbeste cu zgomot de perete. O umbra de mila ... o alung.Si ma ridic pe marginea ferestrei. El striga disperat si strigatul lui se farama ca praful de creta in urma mea. caci eu plutesc acum in gol si curentii de aer rece imi vajaie la ureche. Imi intind bratele si imi infrunt cu inima batand puternic caderea. Aerul se despica artificial in fasii care imi biciue corpul. Inchid ochii si pe ecranul intunecat imi navalesc imagini din incaperea timpului, se succed cu repeziciune intr-o ordine precisa, imi vad in acelasi timp trecutul si prezentul contopite intr-o lumina orbitoare.Explodez inauntru si valuri clocotitoare ma inunda scurgandu-mi-se prin fiecare celula ca un curent electric. Si apoi nimic. Deschid ochii si ma trezesc intr-o camera cu peretii vopsiti intr-o culoare murdara. Mi se pare ca din locul unde ma aflu eu si pana la geamurile luminate de luna e o distanta colosala. Cu capul pe umarul meu el respira usor pierdut in propriul sau vis. Il sarut cu durere si multumire.Cu durere ca a fost un vis, cu multumire ca el este langa mine.
OM
Fragmente din jurnal II
17 August 1999 - O amintire de la Oglinzi.
Ploaia a udat nisipul din spatele casei.Am iesit desculta cu o lopatica in mana si cu bucurie stranie in suflet.Eram din nou copil.Un copil balai pe plajele intinse de la Mangalia care-si ingropa manutele in nisipul fierbinte incercand sa creeze forme ciudate, doar de el intelese.Dar soarele isi spuse cuvantul.Firicelele subtiri de nisip se scurgeau din pumnii lui micuti.Si cu cat strangea mai mult, cu atat mai mult pierdea.Doua lacrimi gemene inflorira atunci in ochii lui mari de culoarea maslinei si-ncepura a-i aluneca cu repeziciune pe obrajii arsi de prea mult soare.Soarele era acum la amiaza, trimitand in toate partile sageti de foc.Un soare puternic pe cer, un soare din ce in ce mai palid intr-un suflet de copil.Dar marea ii veni in ajutor.Nisipul fu imblanzit, fragmentele minuscule se unira, si acum copilul putea sa construiasca.
M-am asezat in genunchi in nisipul udat de ploaie din spatele casei.Am inceput sa sap iar apoi sa modelez materia "vie".Nu era deloc usor,particulele fine se desprindeau de teama sa nu-si piarda identitatea .Cate risipa!..Mai multa apa!am cerut atunci.Catalin, mai adu-mi apa, si el mi-a adus.Febra creatiei puse stapanire pe mine.Indepartam cu furie suvitele blonde ce-mi cadeau rebele inaintea ochilor umbrindu-mi vederea.Si formele incepura sa prinda contur.Sub ochii mei se nastea o noua existenta si o data cu ea, o noua speranta.
Acum nisipul statea si se privea uimit, nevenindu-i sa creada de ceea ce devenise.
Furtuna din adanc se potoli.Soarele incepu sa prinda din nou viata in suflet.Priveam zambind castelul de nisip ce se inalta inaintea mea.Eu il creasem dar acum nu-mi mai apartinea.Fusese al meu, il stapanisem cat il creasem.Acum era al tuturor si al lui insusi.Nu puteam decat sa-l privesc si sa ma bucur si sa-l admir de la distanta,sa nu-l stric! Si am plecat.
A doua zi am revenit.Plouase.Castelul nicaieri.Ploaia ma ajutase sa-l creez si tot ea l-a distrus. Nu plange copil balai!Nisipul e acolo! Te asteapta vrea o noua forma si tu esti singura lui speranta!
OM.
La prima vedere pare o simpla poveste despre o fata cu bucurie de copil ce creeaza un castel din nisip.Dar nu e o simpla poveste,nu poate fi! Ea aduna intelesuri mult mai adanci.Poate povestea creatorului care se zbuciuma pentru a-si vedea reusita opera dar odata terminata, simte ca rostul lui s-a incheiat.Nu-i mai apartine.Nu poate decat sa o admire.Ceea ce i-a apartinut cu adevarat a fost visul,dorinta.Odata incheiata munca, acestea dispar, telul a fost atins.Asa si o mama care poarta fatul 9 luni simte ca e al ei in totalitate, este parte din ea...dar odata nascut, copilul isi cere propria identitate, un alt Eu, un alt drum....Asa si in dragoste, castelul sunt iluziile si dorintele iar creatorul ramane doar cu amintirile.Castelul e firav,prima ploaie il poate distruge...nisipul insa, baza pe care s-a creat ramane..si castelul poate renaste atata timp cat exista creatorul.
Ploaia a udat nisipul din spatele casei.Am iesit desculta cu o lopatica in mana si cu bucurie stranie in suflet.Eram din nou copil.Un copil balai pe plajele intinse de la Mangalia care-si ingropa manutele in nisipul fierbinte incercand sa creeze forme ciudate, doar de el intelese.Dar soarele isi spuse cuvantul.Firicelele subtiri de nisip se scurgeau din pumnii lui micuti.Si cu cat strangea mai mult, cu atat mai mult pierdea.Doua lacrimi gemene inflorira atunci in ochii lui mari de culoarea maslinei si-ncepura a-i aluneca cu repeziciune pe obrajii arsi de prea mult soare.Soarele era acum la amiaza, trimitand in toate partile sageti de foc.Un soare puternic pe cer, un soare din ce in ce mai palid intr-un suflet de copil.Dar marea ii veni in ajutor.Nisipul fu imblanzit, fragmentele minuscule se unira, si acum copilul putea sa construiasca.
M-am asezat in genunchi in nisipul udat de ploaie din spatele casei.Am inceput sa sap iar apoi sa modelez materia "vie".Nu era deloc usor,particulele fine se desprindeau de teama sa nu-si piarda identitatea .Cate risipa!..Mai multa apa!am cerut atunci.Catalin, mai adu-mi apa, si el mi-a adus.Febra creatiei puse stapanire pe mine.Indepartam cu furie suvitele blonde ce-mi cadeau rebele inaintea ochilor umbrindu-mi vederea.Si formele incepura sa prinda contur.Sub ochii mei se nastea o noua existenta si o data cu ea, o noua speranta.
Acum nisipul statea si se privea uimit, nevenindu-i sa creada de ceea ce devenise.
Furtuna din adanc se potoli.Soarele incepu sa prinda din nou viata in suflet.Priveam zambind castelul de nisip ce se inalta inaintea mea.Eu il creasem dar acum nu-mi mai apartinea.Fusese al meu, il stapanisem cat il creasem.Acum era al tuturor si al lui insusi.Nu puteam decat sa-l privesc si sa ma bucur si sa-l admir de la distanta,sa nu-l stric! Si am plecat.
A doua zi am revenit.Plouase.Castelul nicaieri.Ploaia ma ajutase sa-l creez si tot ea l-a distrus. Nu plange copil balai!Nisipul e acolo! Te asteapta vrea o noua forma si tu esti singura lui speranta!
OM.
La prima vedere pare o simpla poveste despre o fata cu bucurie de copil ce creeaza un castel din nisip.Dar nu e o simpla poveste,nu poate fi! Ea aduna intelesuri mult mai adanci.Poate povestea creatorului care se zbuciuma pentru a-si vedea reusita opera dar odata terminata, simte ca rostul lui s-a incheiat.Nu-i mai apartine.Nu poate decat sa o admire.Ceea ce i-a apartinut cu adevarat a fost visul,dorinta.Odata incheiata munca, acestea dispar, telul a fost atins.Asa si o mama care poarta fatul 9 luni simte ca e al ei in totalitate, este parte din ea...dar odata nascut, copilul isi cere propria identitate, un alt Eu, un alt drum....Asa si in dragoste, castelul sunt iluziile si dorintele iar creatorul ramane doar cu amintirile.Castelul e firav,prima ploaie il poate distruge...nisipul insa, baza pe care s-a creat ramane..si castelul poate renaste atata timp cat exista creatorul.
Fragmente din jurnal I
Insemnari foarte vechi...
Mesaje catre necunoscut
1.Undeva,departe, un strigat se aude.E noapte si luna se ascunde-n nori.Fereastra se deschide si vantul imi bate in spate..perdeaua se zbuciuma alba,zbucium de fluture captiv.Umbra imi cade pe fatza plecata iar parul luceste in umbra..Ma uit in oglinda,cu ochii mari, caut forme ciudate,le gasesc.Sunt Eu, aceeasi dintotdeauna,poate schimbata putin, pentru ca iubesc..iubesc misterul, marea si luna, vantul, furtuna..In ochii aceia mari se citesc toate dorintele mele..daca l-as avea, as avea totul!?
2.Cu lumanarea aprinsa inaintam pe dalele reci,desculta.Cioburi de sticla ma raneau dar nu-mi pasa.Chemari si soapte ma ademeneau,vrajindu-ma..Treceam ca o fantasma alba pe la geamurile deschise larg spre noaptea albastra.Am impins usa de fier si panze de paianjen m-au invaluit...mergeam,mergeam spre acel ceva ce ma chema.Se auzira pasi.Un strigat ascutit ca de pasare strapunse tacerea infiorandu-ma.Vantul imi stinse lumanarea lasandu-ma in bezna.Intr-un colt, o umbra in lanturi.Lacrimi grele simt pe obrajii mei.L-am chemat...dar strigatul mi s-a spart de ziduri.Cine era??..si de ce ma chemase in acel loc pustiu din inima mea!?
3.E amiaza de toamna linistita..dar un intuneric a cuprins tot orasul.E frig, ceata si ploua domol.Picaturile se scurg pe geam,lasand dare murdare.Ploaia imi macina sufletul,picatura cu picatura de parca sufletul meu ar fi piatra..si nu e.Oameni grabiti alearga in ploaie.Ma strang langa pervaz, in haina mea lunga.E frig si tot tremur..In casa e liniste si umbra,doar ceasul din hol se aude cum bate.Timpul se scurge,la fel ca si ploaia in sufletul meu.Iti spune sa te grabesti..iar tu nu-l asculti!
OM.
Comentariile unui "ciufulit" :) la adresa "visului"meu pe care l-am numit "Lilith" si raspunsul meu
Thursday February 23, 2006 - 11:30pm
Stii care a fost prima imagine ce mi-a venit in minte dupa ce l-am citit? Fizionomia ta era suprapusa peste vechea imagine a Catalinei, din Luceafarul, formata in subconstientul meu cu multi ani in urma, cand il citisem pentru prima oara. Te identifici atat de mult cu ea! Te raportezi in acelasi fel la iubitul tau virtual, ai aceleasi expectante,
Stii ce urmeaza sa zic, nu? Nu ma pune sa-ti inteleg visul! Nu am cum sa fac asta. O prietena imi spunea ca nu voi intelege niciodata "Amelie" din simplul motiv ca nu sunt fata. Si are dreptate. Trebuie sa incerci sa constientizezi cat de profunda este legatura dintre starile tale afective si natura ta biologica feminina. Intreg visul se bazeaza pe o ASTEPTARE, dorinta si trairile tale legate de acel demon nebulos si senzual pe care il iubesti atat de mult. Eu pot sa-l inteleg pe EL, calatorul, cuceritorul, eternul indragostit, rapitorul inimii tale, diavolul voluptos care-ti haituieste visele. Pe tine nici nu trebuie sa te inteleg; punandu-ma in locul lui, nici nu as vrea sa fac asta; el te iubeste pentru ceea ce ii oferi, pentru complementaritatea dintre tine si el, dintre cele doua sexe, fundamentul nevoii de dragoste...
Fa o comparatie lipsita de vulgaritate cu actul sexual. Cine este partea care asteapta si partea care cucereste? Activul si pasivul? Vanatorul si victima? Vampirul si fecioara sedusa de existenta eterna? O sa zici ca nu conteaza, ca am eu obsesii... Dar nu este adevarat. Eu nu vorbesc de o relatie de dominare si supunere, ci de modul de receptare la nivel psihic al relatiei dintre cele doua sexe... si felul in care influenteaza el dragostea.
Chiar crezi ca as putea avea un asemenea vis, in care sa-mi astept cu o intensa emotie iubita, privind in gol prin fereastra deschisa, asteptand sa soseasca in zbor, pe aripile destinului? Nu cred ca ar dura mai mult de cateva clipe asteptarea. Urmatorul impuls, pe care in mod sigur l-as urma, ar fi sa-mi iau eu zborul in cautarea ei...
Tocmai mi-am dat seama ca am facut o prostie. In loc sa intru in jocul tau si sa ma transpun in acel vis l-am disecat in bucati mici, digerabile, l-am analizat pe toate partile, l-am golit de continut si l-am trecut prin filtrul rationalului. As vrea sa mai pot indrepta ceva dar este prea tarziu. Iarta-ma.
Cu simpatie, Ciufulitul
foarte bine spus,sunt adevarate afirmatiile tale referitoare la diferentele dintre sexe,...dar stii cum e..intai scrii si abia apoi interpretezi ......Darren Hayes- Insatiable.......ca si cum ai cadea in muzica, in vis si noapte , o eliberare...
eu cred ca era refuzul laturii mele umane si o data cu ea a sexualitatii si asteptarii...si refugiul la nivelul visului unde ma regasesc altfel..acceptarea intunericului si fiarei din mine care sperie mentalul/ constientul ssi e alungata inapoi o data cu revenirea la realitate
era mai degraba o descatusare si o dezbracare de proria identitate si apartenenta la un sex
sau o revolta mascata....
sau nu mai stiu sau poate are ciufulitul dreptate.....:)
Multi ma intreaba de ce Lilith? De unde pana unde ...?Dincolo de tot ceea ce inseamna Lilith, prima "sotie" a lui Adam, luna neagra, cea care a dat nastere la demoni pe pamant, un fel de zburator in varianta feminina...cea care sta la baza mitului vampirului, dincolo de toate aceste simboluri nascocite de mintea umana, insetata de fabulos, de intuneric, de mister, de interzis...dincolo de toate Lilith pentru mine este femeia dezbracata de orice apartenenta la sex, independenta si libera de propriile slabiciuni.Pentru ca asa cum spunea si Anais Nin "Daca n-as avea sentimente as putea deveni cea mai inteligenta femeie de pe pamant".
Stii care a fost prima imagine ce mi-a venit in minte dupa ce l-am citit? Fizionomia ta era suprapusa peste vechea imagine a Catalinei, din Luceafarul, formata in subconstientul meu cu multi ani in urma, cand il citisem pentru prima oara. Te identifici atat de mult cu ea! Te raportezi in acelasi fel la iubitul tau virtual, ai aceleasi expectante,
Stii ce urmeaza sa zic, nu? Nu ma pune sa-ti inteleg visul! Nu am cum sa fac asta. O prietena imi spunea ca nu voi intelege niciodata "Amelie" din simplul motiv ca nu sunt fata. Si are dreptate. Trebuie sa incerci sa constientizezi cat de profunda este legatura dintre starile tale afective si natura ta biologica feminina. Intreg visul se bazeaza pe o ASTEPTARE, dorinta si trairile tale legate de acel demon nebulos si senzual pe care il iubesti atat de mult. Eu pot sa-l inteleg pe EL, calatorul, cuceritorul, eternul indragostit, rapitorul inimii tale, diavolul voluptos care-ti haituieste visele. Pe tine nici nu trebuie sa te inteleg; punandu-ma in locul lui, nici nu as vrea sa fac asta; el te iubeste pentru ceea ce ii oferi, pentru complementaritatea dintre tine si el, dintre cele doua sexe, fundamentul nevoii de dragoste...
Fa o comparatie lipsita de vulgaritate cu actul sexual. Cine este partea care asteapta si partea care cucereste? Activul si pasivul? Vanatorul si victima? Vampirul si fecioara sedusa de existenta eterna? O sa zici ca nu conteaza, ca am eu obsesii... Dar nu este adevarat. Eu nu vorbesc de o relatie de dominare si supunere, ci de modul de receptare la nivel psihic al relatiei dintre cele doua sexe... si felul in care influenteaza el dragostea.
Chiar crezi ca as putea avea un asemenea vis, in care sa-mi astept cu o intensa emotie iubita, privind in gol prin fereastra deschisa, asteptand sa soseasca in zbor, pe aripile destinului? Nu cred ca ar dura mai mult de cateva clipe asteptarea. Urmatorul impuls, pe care in mod sigur l-as urma, ar fi sa-mi iau eu zborul in cautarea ei...
Tocmai mi-am dat seama ca am facut o prostie. In loc sa intru in jocul tau si sa ma transpun in acel vis l-am disecat in bucati mici, digerabile, l-am analizat pe toate partile, l-am golit de continut si l-am trecut prin filtrul rationalului. As vrea sa mai pot indrepta ceva dar este prea tarziu. Iarta-ma.
Cu simpatie, Ciufulitul
foarte bine spus,sunt adevarate afirmatiile tale referitoare la diferentele dintre sexe,...dar stii cum e..intai scrii si abia apoi interpretezi ......Darren Hayes- Insatiable.......ca si cum ai cadea in muzica, in vis si noapte , o eliberare...
eu cred ca era refuzul laturii mele umane si o data cu ea a sexualitatii si asteptarii...si refugiul la nivelul visului unde ma regasesc altfel..acceptarea intunericului si fiarei din mine care sperie mentalul/ constientul ssi e alungata inapoi o data cu revenirea la realitate
era mai degraba o descatusare si o dezbracare de proria identitate si apartenenta la un sex
sau o revolta mascata....
sau nu mai stiu sau poate are ciufulitul dreptate.....:)
Multi ma intreaba de ce Lilith? De unde pana unde ...?Dincolo de tot ceea ce inseamna Lilith, prima "sotie" a lui Adam, luna neagra, cea care a dat nastere la demoni pe pamant, un fel de zburator in varianta feminina...cea care sta la baza mitului vampirului, dincolo de toate aceste simboluri nascocite de mintea umana, insetata de fabulos, de intuneric, de mister, de interzis...dincolo de toate Lilith pentru mine este femeia dezbracata de orice apartenenta la sex, independenta si libera de propriile slabiciuni.Pentru ca asa cum spunea si Anais Nin "Daca n-as avea sentimente as putea deveni cea mai inteligenta femeie de pe pamant".
Lilith
Tuesday February 21, 2006 - 02:55am
Imaginea i se reflecta in oglinda..un chip palid de copil incadrat de bucle aurii.Intr-o ploaie de lumina frunzele ciresului adie si o data cu ele un aer primavaratic infrunzeste in camera alba.Urme de pasi si suspine se gasesc imprastiate prin covorul moale si adanc, pe pat printre perne,in asternut.Iubitul a plecat lasand-o cu buzele arse de sarutari, cu simturile ascutite si abandonate inca unor atingeri.Dar a plecat.I-a poruncit sa plece.:"Imbraca-te si pleaca!!"Astepta un semn de surprindere ,o intrebare, un refuz dar n-a primit decat tacere.A privit-o din prag fara un cuvant."ascultator ca un caine...""oare in seara asta va mai veni?am sa astept in fata geamului deschis cu vantul incalzindu-mi sanul...intunericul ma va cuprinde treptat si am sa-mi vad caderea, am sa vad cum mintea va cauta un punct de sprijin,stimulata de un vag sentiment degradant de disprerare...am sa simt cum ploaia mi se va scurge prin piele, carne si os, cum ma voi topi intr-o dulce durere ca o nesfirsita chemare a sa"..Gandurile i-au fost intrerupte de o scurta bataie in geam.A tresarit imbujorata, s-a repezit la fereastra.Afara deja se inserase.Lumina coborase in pantecul pamantului si trena ei lunga tremura usor printre copaci.Umbrele pareau ca se misca si imaginatia okiului pandea forme straine si ciudate.Aproape de geam zbura o pasare.Se retrase pe pat, lasand-o sa intre.O privea cum se preschimba in umbra alungita pe podea, cum ii cupinde glezna si urca, cu fiori de gheata i se prindea de suflet..Totul e rece..Se trezi amortita cu senzatia ca e absorbita complet.....visul ii intuneca privirea
pana la urmatorul vis.....NOAPTE BUNA!!!
OM
Imaginea i se reflecta in oglinda..un chip palid de copil incadrat de bucle aurii.Intr-o ploaie de lumina frunzele ciresului adie si o data cu ele un aer primavaratic infrunzeste in camera alba.Urme de pasi si suspine se gasesc imprastiate prin covorul moale si adanc, pe pat printre perne,in asternut.Iubitul a plecat lasand-o cu buzele arse de sarutari, cu simturile ascutite si abandonate inca unor atingeri.Dar a plecat.I-a poruncit sa plece.:"Imbraca-te si pleaca!!"Astepta un semn de surprindere ,o intrebare, un refuz dar n-a primit decat tacere.A privit-o din prag fara un cuvant."ascultator ca un caine...""oare in seara asta va mai veni?am sa astept in fata geamului deschis cu vantul incalzindu-mi sanul...intunericul ma va cuprinde treptat si am sa-mi vad caderea, am sa vad cum mintea va cauta un punct de sprijin,stimulata de un vag sentiment degradant de disprerare...am sa simt cum ploaia mi se va scurge prin piele, carne si os, cum ma voi topi intr-o dulce durere ca o nesfirsita chemare a sa"..Gandurile i-au fost intrerupte de o scurta bataie in geam.A tresarit imbujorata, s-a repezit la fereastra.Afara deja se inserase.Lumina coborase in pantecul pamantului si trena ei lunga tremura usor printre copaci.Umbrele pareau ca se misca si imaginatia okiului pandea forme straine si ciudate.Aproape de geam zbura o pasare.Se retrase pe pat, lasand-o sa intre.O privea cum se preschimba in umbra alungita pe podea, cum ii cupinde glezna si urca, cu fiori de gheata i se prindea de suflet..Totul e rece..Se trezi amortita cu senzatia ca e absorbita complet.....visul ii intuneca privirea
pana la urmatorul vis.....NOAPTE BUNA!!!
OM
Adagio- Albinoni
Thursday January 18, 2007 - 02:55pm
Ce poate prezenta mai bine dulceata acestor zile inecate in soare cand schimbarea pluteste in aer ca o amenintare sau ca o stare a lucrurilor atat de fireasca si totusi nu, ce-mi poate intruchipa mai bine umbra de pe ochi? Ce-mi poate reda mai bine strigatul neputincios desi am facut atat?Parca si acum mai vad lumina cum bate in geamurile inalte si cade pe parul negru rasfirat pe banca,pe mainile mele...o fiinta atat de superficiala si trecatoare ca si zborul unui fluture.. si lacrimile mele pe care acum nu mi le-as mai ascunde..atunci cand am auzit-0 pentru prima data..
OM
Culori
Friday February 24, 2006 - 07:11pm
...ma scald intr-o mare de beatitudine fara sa fi baut nimic, ma afund in adancimi de nostalgie si dau vina pe muzica asta care-mi tipa-n urechi!! Ma ridic si deasupra marii ceata are culoare si parfum de dragoste, mereu noua, mereu neinteleasa.. as vrea sa fiu la Venetia, sa port o masca, sa ma pierd printre alte masti ...pentru ca cea de acum ma tradeaza, imi arata sufletul prin transparenta ei.Sa ratacesc pe strazile inguste mereu pe carari nestiute..mereu pe un alt drum..umbre si lumini..ce e una fara cealalta?Nimic.Isi pierde sensul...
..sunt o egoista fara vina pentru ca pastrez numai pt mine toate aceste culori stranii ale sufletului meu, nu le-as putea prinde nici in cuvinte, nici in muzica, nici in imagini,nici in dans....nici macar intr-un sarut..
OM
...ma scald intr-o mare de beatitudine fara sa fi baut nimic, ma afund in adancimi de nostalgie si dau vina pe muzica asta care-mi tipa-n urechi!! Ma ridic si deasupra marii ceata are culoare si parfum de dragoste, mereu noua, mereu neinteleasa.. as vrea sa fiu la Venetia, sa port o masca, sa ma pierd printre alte masti ...pentru ca cea de acum ma tradeaza, imi arata sufletul prin transparenta ei.Sa ratacesc pe strazile inguste mereu pe carari nestiute..mereu pe un alt drum..umbre si lumini..ce e una fara cealalta?Nimic.Isi pierde sensul...
..sunt o egoista fara vina pentru ca pastrez numai pt mine toate aceste culori stranii ale sufletului meu, nu le-as putea prinde nici in cuvinte, nici in muzica, nici in imagini,nici in dans....nici macar intr-un sarut..
OM
ganduri din trecut
Thursday February 23, 2006 - 10:42pm
Sub un zambet se pot ascunde multe ..:)
Daca traiesti in dulceata unei iluzii traiesti atunci si in durerea ei..
Nu exista ceva care sa nu se fi spus sau simtit, exista doar oameni care invata ca nu sunt unici
Ninsoarea poate insemna cand raset coborat din cer ,cand lacrimi din bezna din tine
E frumos la umbra visului meu, la fel cum e frumos si necesar sa caut lumina ...dar nu uit de intuneric, doar el ma face sa pornesc dupa lumina"(:) un prieten)
Parerea si critica sunt pentru ceilalti, o manifestare a Eu-lui, prin care iti confirmi propria existenta ;pentru tine ramane doar simtirea.
ratacim in cautari, cand de fapt ne cautam pe noi...
in dorinta de schimbare.... ajungi sa stai si sa te intrebi daca nu esti o minciuna!
Sunt intr-un razboi cu mine,un razboi mai vechi in care s-a intamplat sa pierd , la fel cum s-a intamplat sa castig
Vreau sa ard complet pana la "cenusa" ca sa ma pot ridica iar..
ieri dimineata am avut un vis, pe care indraznesc, cu toata subiectivitatea acordata unei notiuni relative, sa-l numesc ciudat.Priveam cerul, era la fel de albastru si de adanc, si rece ca in noaptea asta, langa mine era mama mea.Ii spuneam sa se uite atent, se vedea cum stelele cadeau una cate una desprinse dintr-un cerc.Si in vis, deveneam constienta de existenta unor alte dimensiuni si a unor forme de manifestare a existentei extrapamantene...am pornit amandoua apoi pe o strada cu magazine impodobite pentru Craciun.M-am pierdut la un moment dat de ea, am urcat niste trepte...era o incapere stramta care semana mai mult a atelier...si o senzatie de durere si ostilitate ma cuprindea.Cand ne-am regasit , ne-am regasit in toate sensurile..."cauti departe si nu vezi ce este aproape de tine" si am simtit dragostea deplina.....pe care poate doar in copilarie am simtit-o.De asta a fost ciudat pentru mine.Senzatiile care ne insotesc visele sunt mai puternice decat faptele care se deruleaza, de cela mai multe ori, banale.As putea interpreta acest vis, aidoma unui analist oniric, patrunzand in intimitatea subconstientului meu, dar simtamantul dragostei depline.....el e singurul pe care vreau sa-l pastrez.
OM
Sub un zambet se pot ascunde multe ..:)
Daca traiesti in dulceata unei iluzii traiesti atunci si in durerea ei..
Nu exista ceva care sa nu se fi spus sau simtit, exista doar oameni care invata ca nu sunt unici
Ninsoarea poate insemna cand raset coborat din cer ,cand lacrimi din bezna din tine
E frumos la umbra visului meu, la fel cum e frumos si necesar sa caut lumina ...dar nu uit de intuneric, doar el ma face sa pornesc dupa lumina"(:) un prieten)
Parerea si critica sunt pentru ceilalti, o manifestare a Eu-lui, prin care iti confirmi propria existenta ;pentru tine ramane doar simtirea.
ratacim in cautari, cand de fapt ne cautam pe noi...
in dorinta de schimbare.... ajungi sa stai si sa te intrebi daca nu esti o minciuna!
Sunt intr-un razboi cu mine,un razboi mai vechi in care s-a intamplat sa pierd , la fel cum s-a intamplat sa castig
Vreau sa ard complet pana la "cenusa" ca sa ma pot ridica iar..
ieri dimineata am avut un vis, pe care indraznesc, cu toata subiectivitatea acordata unei notiuni relative, sa-l numesc ciudat.Priveam cerul, era la fel de albastru si de adanc, si rece ca in noaptea asta, langa mine era mama mea.Ii spuneam sa se uite atent, se vedea cum stelele cadeau una cate una desprinse dintr-un cerc.Si in vis, deveneam constienta de existenta unor alte dimensiuni si a unor forme de manifestare a existentei extrapamantene...am pornit amandoua apoi pe o strada cu magazine impodobite pentru Craciun.M-am pierdut la un moment dat de ea, am urcat niste trepte...era o incapere stramta care semana mai mult a atelier...si o senzatie de durere si ostilitate ma cuprindea.Cand ne-am regasit , ne-am regasit in toate sensurile..."cauti departe si nu vezi ce este aproape de tine" si am simtit dragostea deplina.....pe care poate doar in copilarie am simtit-o.De asta a fost ciudat pentru mine.Senzatiile care ne insotesc visele sunt mai puternice decat faptele care se deruleaza, de cela mai multe ori, banale.As putea interpreta acest vis, aidoma unui analist oniric, patrunzand in intimitatea subconstientului meu, dar simtamantul dragostei depline.....el e singurul pe care vreau sa-l pastrez.
OM
Je ne regrette rien
Thursday January 10, 2008 - 09:33pm
Non, Rien De Rien, Non, Je Ne Regrette Rien Ni Le Bien Qu`on M`a Fait, Ni Le MalTout Ca M`est Bien Egal Non, Rien De Rien, Non, Je Ne Regrette Rien C`est Paye, Balaye, Oublie, Je Me Fous Du Passe Avec Mes Souvenirs J`ai Allume Le Feu Mes Shagrins, Mes Plaisirs, Je N`ai Plus Besoin D`eux Balaye Les Amours Avec Leurs Tremolos Balaye Pour Toujours Je Reparas A Zero Non, Rien De Rien, Non, Je Ne Regrette Rien Ni Le Bien Qu`on M`a Fait, Ni Le Mal Tout Ca M`est Bien Egal Non, Rien De Rien, Non, Je Ne Regrette Rien Car Ma Vie, Car Me Joies Aujourd`hui Ca Commence Avec Toi Non Je Ne Regrette Rien
Wednesday December 26, 2007 - 12:14pm
Craciun cu Vonda Shepard, cu aburi discreti de ciocolata calda si mireasma portocalelor dezgolite.. craciun alb ..craciun cu prieteni aproape.. si dorinte ascunse. Craciun cu un copil ascuns in suflet, atat de mic si fragil ca ii e teama sa se mai arate, sa strige, sa-si spuna dorinta stelelor reci si departate.. Un craciun mereu pe fuga, mereu departe de tot , de mine , de tine, lumini , senzatii, noul se perinda cu repeziciune.. in zadar.. tot mai departe.. tot mai..un craciun cenzurat un craciun negat un craciun amortit
OM
spune..
Tuesday December 18, 2007 - 09:27pm
Spune-mi...
daca ai vrea sa-ti cuprind sufletul in palma, sa-l privesc simplu si gol, ca-ntr-un inceput..
Spune-mi..
daca ai vrea sa-ti sarut ochii plini de doruri si taine
Spune-mi ..
daca ai vrea sa te acopar cu dragostea mea, sa nu mai stii unde-ncep si ma sting..
sa te resping usor, si sa te caut tematoare prin ore si fum..
Dar sa-ti mai spun cat de mult as vrea sa te strang in brate, sa te alin, sa te dezmierd? atat de mult, atat de strans, atat de dor, atat de sfant?!
OM
Spune-mi...
daca ai vrea sa-ti cuprind sufletul in palma, sa-l privesc simplu si gol, ca-ntr-un inceput..
Spune-mi..
daca ai vrea sa-ti sarut ochii plini de doruri si taine
Spune-mi ..
daca ai vrea sa te acopar cu dragostea mea, sa nu mai stii unde-ncep si ma sting..
sa te resping usor, si sa te caut tematoare prin ore si fum..
Dar sa-ti mai spun cat de mult as vrea sa te strang in brate, sa te alin, sa te dezmierd? atat de mult, atat de strans, atat de dor, atat de sfant?!
OM
neliniste
Monday August 27, 2007 - 10:13pm
in noaptea asta nu-mi gasesc locul.. cerul asta e prea mare pt mine, iar eu nu inteleg de unde atata tristete in sufletul meu.
OM
in noaptea asta nu-mi gasesc locul.. cerul asta e prea mare pt mine, iar eu nu inteleg de unde atata tristete in sufletul meu.
OM
Subscribe to:
Posts (Atom)
